joi, 25 decembrie 2008

Zdrenţe în iarnă

Îmbracă-te, că ţi se face frig,
îmbracă-te cu ce ai sau cu ce nu ai,
o zdreanţă ruptă ia pe tine, dar ia,
abia poate ultima iluzie să plece prin rupturi.

Îmbracă-te, că ţi se face frig,
îmbracă-te cu lipsa cui lipseşte,
vin sărbătorile, fă comandă la prăjituri
ca şi cum ai comanda coroane mortuare.

Îmbracă-te şi susură în timiditatea furată,
îmbracă-te în goliciunea sclavă a foamei de linii,
pune pe tine o zdreanţă cu găurile îndreptate spre sud,
cu porii tăi tari îndreptaţi de unde se tornă cucuta.

Ia pe tine o piele de animal care ştie doar dusul,
care anume a fost creat în păduri fără gât,
să nu se poată-ntoarce, ia pe tine o zdreanţă
şi-mpinge-ţi toate temerile-n teama-mamă,

Pe cap ia-ţi, drept căciulă peştera primă,
eu voi lipsi şi te voi mângâia pe mit...

Darie Ducan

Niciun comentariu: