duminică, 7 decembrie 2008

Spaimă cu telefon

Azi am căutat ceva în telefonul meu mobil şi am ajuns prin agendă. Brusc cursorul mi s-a oprit în dreptul numărului Ancăi Parghel. În acel moment telefonul mi s-a închis. M-a cuprins o spaimă că nu e nimic întâmplător!

D.D.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Darie, creşti vertiginos în ochii mei. În curând vei depăşi înălţimea lui Boc şi vei ajunge într-un an, dacă te zbaţi, la 1.70. Mi-a plăcut asta cu Anca Parghel. E ceva mai bună decât cea cu Sabin Bălaşa.

Mă aşteptam, totuşi, ca acum o luna să fi spus că scotoceai prin agenda telefonului şi, ajungând la numărul lui Obama, ecranul s-a întunecat şi-atunci ai ştiut că va fi preşedinte.

Te rog, totuşi, când mai intri în măruntaiele mobilului, să treci repede peste numărul lui Garcia Marquez, că la 80 de ani, cât are acum, îl poţi ucide apăsând greşit pe o tastă!

ANDREI spunea...

Darie, cred ca te-a socat. Era un click sinistru.
si lasa-l pe boul de mai sus.

Anonim spunea...

Vreau sa spun ca eu nu il cunosc pe Darie Ducan, dar am de povestit o intamplare.

Eram in vara la o terasa din Cismigiu. La o masa alaturata unde erau vreo 5 tineri, baieti si fete am auzit recitandu-se. Un tanar pe cat de bland pe atat de intempestiv cred ca a recitat in continuu cam o ora din diversi poeti, din memorie,pe nerasuflate.Eu si cu o doamna cu care eram am decis sa mai stam.Cei de la masa lor nu se plictiseau, dar fumau ingrozitor. Dupa ce a terminat de recitat a baut un pahar imens de apa pe care i l-a cerut ospatarului cerandu-i sa i puna cucuta in el. Barmanul nu a inteles gluma si a ramas stingherit, ceilalti radeau in draci. Cert este ca are acest om o memorie remarcabila. Cand am aflat ca era poetul Darie Ducan, abia mai tarziu m-am grabit sa-i caut versurile. Si zau ca ce am gasit mi-a placut! Am gasit blogul lui si tin sa il felicit pentru tot. Atunci eram prea timida sa o fac.



Oana Dima

jose spunea...

juri ku mana p kur?

unu' spunea...

Darie, iar îţi scrii singur? Că bănuiesc că anonimul care povesteşte întâmplarea din Cişmigiu eşti chiar tu.

Altminteri, cum a aflat ascultătoarea, mai târziu, că recitatorul de la masă era poetul Ducan? Şi ce e cu paharul ăla "imens"? Paharele de la terasele din Cişmigiu sunt normale, nicidecum imense.

Şi scena cu cucuta e de un imens prost gust, în cazul în care s-a petrecut cu adevărat. Îmi imaginez un Socrate de un metru şaizeci, înconjurat de câţiva trişti, făcând pe spiritualul în faţa unui amărât de chelner care probabil că abia se mai ţinea pe picioare de oboseală.

PS. Dacă mai cotrobăi prin agenda telefonului şi ajungi, întâmplator, la numărul lui Socrate, sunt sigur că ecranul va începe să miroasă brusc, a cucută. Sunt convins că şi celor care-ţi găsesc numărul de mobil în agendă, li se închide ecranul celularului şi începe să pută persistent a căcat.

Anonim spunea...

@unu,
am aflat de pe blog ca el era.facand apel la memorie pt acea seara...

cred ca e un om admirabil, ce ai cu el?am zis ca nu-l cunosc dar parea.

Oana Dima

andreea m. spunea...

Regret ca a murit Anca PARGHEL. Dumnezeu sa o odihneasca. Te citesc!

Darie Ducan spunea...

Oana Dima,

Nu te cunosc, dar asa e. Am fost atunci si acolo. Esti mai atenta ca un securist!