duminică, 7 decembrie 2008

Paradis în destrămare

Încet-încet vine iarna peste o ţară din care au mai rămas numai găurile cuielor, loc pe unde îşi vâră dracul ochii şireţi ai politicii de maidan. Criza economică a sărăcit ea ce a sărăcit lumea, s-a mai tăiat în patru moneda din palma degerată a cerşetorului, ca aspirina – să fie şi mâine – dar bani pentru poşete scumpe şi ţiitoarele de braţ ale cârmacilor sunt. Mereu va fi aşa! Ceea ce mă miră pe mine e implementarea acestui mod de vot unianimal sau uninominal, sau cum i-o zice, care nu face decât să maimuţărească nu viaţa politică, pe care nu o mai poate maimuţări nimic, ci dorinţa electorală, care din elementară tinde să devină neglijabilă. Păi pe lângă faptul că lumea merge la vot într-o proporţie aşa de scăzută o să ne minunăm cum, cu acest nou fel de vot, nu vor mai merge decât ungurii să voteze, îmi pare rău s-o spun, dar ei au mai mare conştiinţă civică dacă ne uităm la statisticile votului, decât noi, majoritarii. Votul e, nu mă sfiesc s-o spun, antidemocratic, câtă vreme oameni de pe locul trei pot, după redistribuire să ajungă în capul listei. Repetentul clasei şi-a pus coroniţa pe cap luând-o după ce i-a dat un cot în gură premiantului! Şi nimeni nu vede. Dincolo de aceste date statistice mi se pare grav că oameni de mare valoare şi notorietate câştigată în timp nu au intrat în Parlament pentru a lăsa locul unor oameni aşa de uşori ca fapte şi prestanţă că nici caii nu şi-ar pune potcoave dacă ar trebui să-i care. Dar pe de altă parte aceasta e şi o demonstraţie de surpriză a democraţiei. În ce măsură e democratic şi în ce măsură nu e nu mă pronunţ pentru că istoria şi, deci, decizia, o scriu învingătorii, de orice culoare politică ar fi ei. Chiar dacă o scriu cu sângele învinşilor! Învinşii la noi, ca formaţiune politică, au un caracter idilic, pentru că la noi rămânerea în opoziţie e mai vânată decât guvernarea. Prin asta poate reprezintă o parte a clasei politice poporul român, prin autosuficienţă, prin darea înapoi, prin starea de rac...”vai de biet român, săracul, îndărăt tot dă ca racul...” Totuşi, de la rac la votul uninominal drumul înainte al istoriei se fierbe la focul mic şi pervers al unui preşedinte dispus să numească premier oglinda sa de la baie! Aburită mereu.

Vot dat cu cotul

Un candidat UDMR a ajuns parlamentar, ca reprezentant al moţilor, cu numai 35 de voturi. E bun sistemul votului uninominal băsescian! Ne dezicem de comunism, dar putem ajunge parlamentari după regula asociaţiilor de locatari de pe vremuri. Un şef de scară de bloc sau un parlamentar au acelaşi număr de votanţi. Încep să mă gândesc dacă studenţii merită să mai candideze la a fi şefi de grupă la ei în facultate. Mai bine să intre în Parlament, că doar au peste 18 ani, nu? Şi măcar nu se mai înghesuie-n tramvaie dimineaţa!

Darie Ducan

Un comentariu:

Anonim spunea...

DArie cred ca te-am vazut intr-o zi pe Batistei cu o chinezoaica foarte frumoasa. Erai tu?


T.