marți, 30 decembrie 2008

Fecaleea gastronomică

Avem un preşedinte aproape absolut, nu un fel de Rege Soare, ci un fel de Preşedinte Şnur, se leagă pe bocancul ce le dă un şut în fund democraţiei şi separaţiei puterilor în stat. Acest sforar de punte ne decide vieţile la două mâini. Mai ieri dicta şi din şuviţă. Azi are grijă de noi şi ne îmbogăţeşte spectrul cu un milog premier numit Boc.

Rezonanţele turceşti ale numelui său miros peste tot Bizanţul de azi şi de ieri. Aici, la Porţile Orientului, unde, nu-i aşa, vorba cuiva, nimic nu e niciodată prea grav, în plină criză economică noi ne jucăm de-a fecaleea gastronomică. Politica e pentru degustători, nu pentru bivoli şi rinoceri, dar când nici vâna critică nu mai rezistă şi stomacul cedează ce să faci? Când ajungi să îţi angajezi ecoul ca subaltern înseamnă că paranoia a ajuns atât de avansată încât mitul lui Narcis se simte în pericol de mazilire.

În plus, participarea preşedintelui la şedinţele guvernului nu e ilegală, nu e nici imorală, dacă ne gândim la atitudini mai grave ale sale, dar îngraşă. Paranoia îngraşă, oglinda măreşte. Oricât s-ar oglindi Boc, nu va fi un premier în istoria acestei ţări, ci o caricatură, o portavoce. Nu prea poate fi prim-ministru în această ţară în care Iorga şi Goga au fost şefi de guverne unul pe care, dacă preşedintele ţării a mâncat ardei iute, îl pişcă gura.

Darie Ducan

Niciun comentariu: