sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Oraşul aşteptării

Toamne după toamne, travalii de toamne, haremuri de toamne în devălmăşie au trecut peste acelaşi om ce aştepta mereu în staţiile de autobuz, indiferent de anotimp, de vârstă, chiar indiferent de motiv. Pe cine aştepta? Ce aştepta? Nimeni nu avea de unde să ştie. Omul era împovărat de riduri care, uneori, i se vedeau şi prin palton, şi prin fularul slinos pe care obişnuia să îl poarte.
Localnicii micului oraş spuneau că era un profesor de matematică rămas nebun în urma unei fulminante poveşti de dragoste. Uneori se poate reduce toată matematica la cifra doi şi, radical, la unu. De atunci îşi aşteaptă cifra-pereche prin staţiile de autobuz. Copacii l-au asimilat, câinii îi dau târcoale când îşi simt vezicile pline, stropii de ploaie îl ocolesc cu alura tragică a baletistelor bacoviene. Ce sinistră e viaţa când trăieşti parcă cu venele afară şi chiar orice noroi, fie el şi dragoste, poate veni să-ţi ţină loc de sânge când venele sunt vacante pentru că el s-a dus puţin să mai devină apă!
Zile, nopţi, luni, ani întregi la rând a aşteptat prin toate staţiile de autobuz ale oraşului, s-a schimbat moda, turmele din care şi-a făcut hainele s-au născut şi au murit de zeci de mii de ori, s-au schimbat modelele de autobuze. Era deja bătrân şi-şi cheltuise viaţa aşteptând. Pielea îi era aşa flască, parcă era o grămadă de cortine căzute ale unui teatru ce urma să fie închis. Purta dialoguri cu el sau carnea discuta cu pielea:
-Da!
-Ce da?
-Vine, să ştii...
-Îi văd lumina împinsă, aura...
-Vine!
-Regnul...
-Da. Vine, mai e puţin şi vine.
-O fi avut treabă.
-Şi e aşa sensibilă...
-Ah!...

I se părea firesc să aştepte o epopeică femeie, o pasăre rară, se declarase încă din tinereţe cuib! Dar nu venea nimeni niciodată. Nu venea nimeni şi era toamnă, mereu toamnă, o toamnă de te dor ochii, o toamnă de-ţi mor genele crezându-se şi ele axuri de frunze, un dumnezeu de toamnă!
De la un timp de atât de multe ori n-a venit ea, aşteptata, că el a început să se împuţineze treptat de perforările găuritorului de bilete ale atâtor dăţi de câte ori ea nu a venit! Şi n-a mai fost văzut...


Darie Ducan

Niciun comentariu: