miercuri, 12 noiembrie 2008

Mic tratat de cuplu

Noi, bărbaţii, am inventa femeia care dacă se culcă cu altcineva decât cu soţul ei, moare, dar şi bărbatul care dacă se culcă cu alta decât soţia lui, se naşte din nou.

În cuplu trebuie să existe mereu un război latent pentru a fi pacea şi echilibrul la suprafaţa. Latenţa nu înseamnă profunzime, ci subconştienţă.

Orice bărbat îşi va face o provizie de adulter. Orice femeie va lipi pe bărbaţi abţibilduri cu procente.

Nu există sinceritate în cuplu decât la sărăcie. Sărăcia apropie cu aceeaşi putere cu care înavuţirea desparte.

Fidelitatea e de multe feluri: sexuală, sentimentală şi de dependenţă!

În orice societate numărul donjuanilor creşte direct proporţional cu numărul curvelor!

Nu trebuie incriminaţi nici el, nici ea dacă relaţia nu mai merge. Înseamnă că acea chimie care a fost la început s-a dat pe un prefabricat.

Bărbaţii iubesc din teama de singurătate la fel cum femeile iubesc din nevoia de protecţie. Nevoia de protecţie e tot o teamă de singurătate, însă mascată din orgoliu!

Moare liniştea în cuplu atunci când se vascularizeaza aerul, gata să se sfâşie de vinovăţia unuia sau a celuilalt şi mai ales de ura lor.

Cum ar trebui să sune o despărţire dacă nu ea să îi dea lui o palmă şi să o doară tot pe ea sau el să plângă dar ochii să-i fie roşii tot ei?

D.D.

Niciun comentariu: