miercuri, 5 noiembrie 2008

Balconul Julietei

Ca şi cum balconul Julietei s-ar dărâma sub tristeţea greutăţii faptului că e gol şi toţi părăsiţii lumii ar veni să ia câte o bucată de tencuială cu var, s-o dizolve în pahare cu apă şi s-o bea, astfel purtând în ei mustrarea doicii, boţirea pernelor plânse şi a aerului închis, văzute din reflectarea în pumnalul ultim care îşi încruntă fălcile în teacă.

Darie Ducan

4 comentarii:

popescu spunea...

Asta e primul text mai de doamne-ajuta pe care l-ai scris in ultimul timp.

Anonim spunea...

Vezi Popeasco mai bine de cratiţă.

popescu spunea...

Corect ar fi fost sa te exprimi: "Vezi-ti, Popeasco, mai bine, de cratita." Sau ai vrut sa imiti, evident, la modul ironic, limbajul agramatilor care nu stiu nici macar ca vocativul se pune intre virgule?

Anonim spunea...

te simti numai atat,un vocativ?