joi, 2 octombrie 2008

Tristetea andrelelor noastre

Ieri, prin zona universitatii, am zarit o biata batrana, de-o varsta cu folclorul, parca, privea cu ochii in pamant si, parca cu resemnarea ei facea ce facea, adica croseta. Croseta sa se poata intretine, croseta sa nu moara de foame hainute si ciorapi pentru la iarna, cu toate ca nu cumpara nimeni munca ei. Ce lana, domnilor, cand la noi se poarta Armani si Gucci, cand la noi alta e moda? Privindu-i acea tristete ravasitoare, privindu-i picioarele si mainile umflate de flebita si de varsta, privindu-i singuratatea cat toate tragediile lumii la un loc, nu m-am putut abtine si, in fata unui grup destul de mare de oameni in care ma aflam, am mai privit-o o data pe trista batrana si am injurat-o cu glas tare pe Elena Udrea si demagogiile ei scandaloase pentru care ar trebui sa-i fie rusine. Pacat ca ea nu era de fata!

Darie Ducan

4 comentarii:

Liv spunea...

Excelent! Te defineşte povestirea asta. Ai facut din ea un mic spectacol chicios şi egocentric, în stil Păunescu. Te-ai întristat, te-a cuprins durerea, ai înjurat-o pe Udrea, care n-are nici o legătură cu baba, ţi-ai vărsat frustrarea pe mărcile italiene, dar nu ţi-a trecut prin creierul de poet să-i dai un ban şi sa taci!

Anonim spunea...

ai niste sensibilitati de o gratuitate incredibil de penibila. da ce`ai facut tu pentru babele care croseteaza? ai scris pe blog? cu discursuri de genul asta du`te si scrie stirile alora de la pro tv. fanfaronule.

liv spunea...

Darie,
de ce nu te semnezi? Mai bine explici cum ai înjurat-o pe Elena Udrea (deşi cred că n-ai făcut aşa ceva, ci doar te-ai gîndit la asta).

alup igus spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.