joi, 30 octombrie 2008

La fel

Oricare ultimă zi din lună trece peste mine ca roata lui Labiş,
Calendarul a-nnebunit şi s-a făcut vatman!
Cui îi sunt, Doamne, tăierile mele apostoli?
De douăsprezece ori eu sunt călcat pe an!

Cui îi sunt apostoli tăierile mele, când sub piele
Cu sângele ne facem semnul roţii între frunţi, umeri şi stele?



D.D.

16 comentarii:

Anonim spunea...

Darie,
Din pacate e putin cam tarziu si spatiul, cred eu, inadecvat, insa acesta e singurul loc accesibil pentru a-ti vorbi de poemele de la cenaclul de marti. Vreau doar sa invoc teoriile receptarii si felul in care o opera se lasa construita la fiecare (re)lectura pentru a-mi sustine alegerea acelui Darie Ducan care vede, printr-o minunata metafora, indragostitii imbratisati ca "palmele unui copil in rugaciunea de seara" (cer scuze pentru eventuala redare inexacta a citatului), irezistibila, delicata, ce mai, superba imagine! Ceea ce am reusit sa urmaresc de-a lungul lecturii tale a fost un eu vibrant in poemele de dragoste, interogativ, aici ardent, aici (mi s-a parut) elegiac, tensionat pentru a se dezamorsa apoi...Viu, spre deosebire de observatiile din sala. Din pacate nu am textele la indemana pentru a-mi sustine afirmatiile cu exemple si cred ca ar fi o idee buna sa postezi pe blog macar poemul despre care vorbeam, daca nu mai multe. Si mai cred ca densitatea imginilor din poemele tale extinse nu mai are nevoie decat de putina coeziune. Pe care o dovedesti magistral in textele concentrate, precum cel mai recent de pe blog (in care, apropo, eu simt o adiere de Blaga...). Iti doresc mult succes, Darie. Si iti apreciez sincer calmul in fata "binevoitorilor" critici.
Cu prietenie,
Oana

popescu spunea...

Iar ai inceput sa bocesti dupa Labis? Sa inteleg ca ai ambatzul de a-i face lui Labis necrologul in fiecare luna? Din cate observ, esti de un oportunism de-a dreptul macabru. E drept ca una dintre caile cele mai sigure de a te impune in literatura romana e rontairea de oseminte ale marilor poeti decedati. Vorba lui Eminescu, "Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare / Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare / Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, / Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el." De ce nu-l lasi pe Labis sa se odihneasca in pace? Sunt sigura ca vei sterge acest comentariu, asa cum ai sters si alte comentarii care nu ti-au convenit. Dar, cel putin, chiar daca-mi stergi comentariul (nu ar fi prima data si, oricum, nu se face gaura in cer pt. atata lucru), fii sincer cu tine insuti in singuratate, dincolo de privirile publicului in fata caruia pozezi si raspunde la intrebarea pe care tu insuti ai pus-o: ce-ai alege, daca ar fi sa te intorci in timp si sa-l intalnesti pe Eminescu, o ora de discutii cu el sau o poza cu el? sau, ca sa fiu in ton cu necrologul tau, o ora de discutii cu Labis sau o poza cu el?

popescu spunea...

Draga oana, degeaba-i vorbesti lui darie despre poemele de la cenaclul de marti, miercuri sau orice alta zi a saptamanii. Pe darie nu-l intereseaza decat sa-l lauzi, la orice altceva e surd si refractar. Cat despre adierea din Blaga, da-i inainte, urmeaza obiceiul criticilor diletanti si semidocti care, de cate ori scriu despre cate un poet minor, gasesc in opera acelui poet minor filiatii cu Eminescu, Arghezi, Barbu, Blaga, eventual Nichita Stanescu. Pana la urma, orice nulitate versificatoare trebuie sa se legitimeze intr-un fel, aici intervine rolul criticii veleitare care incearca sa legitimeze astfel de nulitati raportandu-le la modelele unor poeti adevarati, desi, in realitate, nu exista niciun punct comun intre astfel de nulitati si marii poeti invocati. Si, pentru ca sunt unul dintre "binevoitorii" critici pe care-i ironizezi, sunt de acord cu tine, desi nu cunosc poemul in care apare imaginea pe care o amintesti, o apreciez asa, rupta din context: imaginea indragostitilor imbratisati ca "palmele unui copil in rugaciunea de seara" este foarte faina, dar cu o imagine sau metafora nu se face poezie, la fel cum cu o floare nu se face primavara. Sunt de acord ca darie are, sporadic, in maculatura pe care o scrie, cate o scanteie poetica, din pacate rarele scantei poetice scaparate de darie sunt sufocate de noianul inept pe care-l debiteaza. Daca ar avea putin discernamant, ar asculta de "binevoitorii" critici. Dar darie dovedeste ca nu are discernamant si crede ca tot ceea ce debiteaza e genial si, pe deasupra, isi mai aroga si o morga plina de dispret si de superioritate, prin urmare, bruma de talent pe care o are se va risipi in fanfaronada si poza ridicola de mare poet invidiat de plebe. Mi-e mila de el, e atat de avid de laude incat primeste cu bucurie laudele oricui, indiferent cat de tampit ar fi. Nu-l intereseaza sa evolueze, nu-l intereseaza decat sa fie elogiat. O egolatrie lacoma si avara care se hraneste cu laudele imbecililor.

popescu spunea...

Revin la intrebarea mea pentru tine, darie: ce ai alege, o poza cu Eminescu/Labis sau o ora de conversatie? Eu cred ca ai alege conversatia. Stii de ce? Pentru a-i pune lui Eminescu/Labis intrebarea de baraj: care e biografia ta literara? Tu cate carti ai publicat pana acum? Adica exact cum procedeaza ilustrul tau tata pe poezie.ro de fiecare data cand il critica vreunul/vreuna. Ii vei spune lui Eminescu, cand te vei intoarce in timp pentru ora de conversatie cu el: Care e biografia ta literara? Cate carti ai publicat? Eu la 20 de ani am zeci de premii literare, sunt de cativa ani membru in uniunea scriitorilor, am deja 10 carti publicate. Tu, Eminescule, cu ce biografie literara te lauzi? Tu, Eminescule, cate carti ai publicat pana la 20 de ani? Tu, Eminescule, o sa mori intr-un balamuc de nebunie provocata de un sifilis in ultimul stadiu, fara a-ti vedea vreun volum de versuri publicat, dar eu si tata vom fi mai grozavi decat tine, eu si tata ne vom face coroana din viermii care-ti rod oasele si ne vom cocota pe gloria ta de luceafar. La fel cum ne vom cocota pe tramvaiul lui Labis. Hai, gata, Eminescule si Labisule, v-am acordat prea multa importanta, am plans destul cu lacrimi de crocodil dupa voi, acum e vremea noastra, a ciocoilor literari darie si razvan ducan. Stiu ca vei sterge acest comentariu, dar sunt multumita cu ideea ca macar il vei citi inainte si te vei zgaria pe fata si pe gat si, eventual, in dreptul inimii.

popescu spunea...

Ma faci sa rad, oana, vorbesti de teoriile receptarii pe blogul lui darie ducan? pe blogul lui darie ducan nu poti vorbi decat despre teoriile autoreceptarii.

Darie Ducan spunea...

Oana,

Ma bucura mult mesajul tau. Da detalii, care Oana esti? Vei primi poemul. Scrie-mi, gasesti adresa email in prima pagina de blog dreapta sus. Numai bine!

Cu drag,
Darie D.

Darie Ducan spunea...

Oana, se poate sa trebuiasca putina coeziune. Nu stiu!

poetica spunea...

Oana,

Darie a citit foarte multe poeme bune. Unele extrem de lungi, dar in care nu se pierdea cum spuneau unii, cu toata gestica lui maiakovskiana. Darie a fost calm in sala pentru ca stia ca aceia care i-au criticat poemele nu au argumente nici de stil, nici de retorica, nici de valoare,ci bat gura de pomana. Darie a venit ca un autor, nu ca un timid om care scrie si el, de acolo si frapanta sa dezinvoltura. Daca i-ar fi cerut un poem cred ca s-ar fi suit si pe masa! Mi-a placut mult!

Anonim spunea...

Popescu,
1. Am inceput spunand ca spatiul in care am scris e inadecvat, asa ca: nu voiam sa fac critica, nu voiam sa intru in nicio polemica si nu voiam sa fiu de partea nimanui. Era un mesaj strict pt el, postat pe blog pt ca alta alternativa nu vedeam la momentul respectiv (adica adresa de mail). Am spus lucrurile astea in calitate de lector (aici) care si-a ales poemele de dragoste. Daca Darie a decis sa nu-mi stearga comentariul, imi asum caracterul lor "public".
2. Daca tu ai ceva personal cu el nu inseamna ca trebuie sa etichetezi drept "diletant", "veleitar" sau "imbecil" pe oricine indrazenste sa formuleze o judecata opusa celei formulate de tine, mai ales cand isi sustine afirmatia. Lasa-ma sa cred ca te-ai grabit. Si incheiem amical problema aici.
P.S.: Daca iti dsplace atat de mult, solutia ar fi, cred eu, sa il ignori.
O.

Anonim spunea...

Popescule, chiar nu îţi dai seama de ridicolul părerilor tale, preporderent, destructive (sau distructive, cum spun alţii).Îţi deversezi neîmplinirile pe acest site.Vrei să prinzi măcar trenul celor care îl critică pe Darie, dacă de altul nu eşti capabil. Măcar asfel să prinzi ...trenul istoriei!Să-ţi fie ruşine. Dar nu-ţi va fi fiindcă nu ştii ce-i aia ruşine!

popescu spunea...

Oana, scuza-ma daca te-am jignit, nu a fost cu intentie. Voiam doar sa scot in evidenta faptul ca exista un obicei al unor recenzenti dintr-o anumita categorie de a face tot felul de asociatii nejustificate intre poeti mari si operele unor poeti insignifianti, obicei de care mi-a amintit "adierea de Blaga" pe care o simti tu in poemele lui darie.
Nu am binic personal cu darie, nici macar nu-l cunosc. Daca ii critic cuiva poeziile, asta nu inseamna ca am ceva personal cu el. E ca si cum m-as plimba pe bulevard si as spune ca nu-mi place cum sunt facute straturile de flori, iar cel care le-a facut sau un prieten de-al lui mi-ar spune ca am ceva personal cu el.
Nu-mi displace blogul lui darie, dimpotriva, ma amuza teribil atat ceea ce scrie darie, cat si reactiile pe care le are la comentarii. De aceeea nu il voi ignora, il voi citi in continuare, mai ales ca lucrez la un roman in care unul dintre personaje ii seamana foarte mult lui darie, prin urmare acest blog imi ofera material de studiu.

Liv spunea...

Popescule, te salut!
Portretul pe care i-l faci lui Darie în comentariile astea e, de departe, cel mai bun text de pe acest blog. Asta e literatură, restul, textele lui Darie, comentariile fetiţelor ălora, sînt jalnice.

Anonim spunea...

Lolec şi Bolek, din nou! V-aţi căutat mult?

popescu spunea...

Salutare, Liv.
Ma bucur ca ai aparut din nou. Tu ai blog? Cred ca am putea discuta despre lucruri mai interesante decat chestiile derizorii de pe blogul lui darie.

De cate ori e criticat darie, apare un anonim foarte ofuscat care foloseste stilul lui darie si argumentele lui darie. darie, faci pe demnul si te prefaci ca ii ignori pe cei care te critica, dar, in realitate, esti atat de disperat incat fie le stergi comentariile, fie le raspunzi ca anonim. Nu-ti face iluzii, nu te invidiez. Recunosc ca ma incearca uneori acest sentiment, dar are obiecte mai elevate, de exemplu, ca sa ma refer la un poet tanar, Komartin.

popescu spunea...

Anonimule, e justa observatia ta, daca i-ai fi cerut un poem, darie s-ar fi urcat pe masa. Exact ca magda lui tolea la otv, cu sosetutele albe, purtate cu pantofi de lac cu toc cui, asortate la chiloteii albi pe care ni-i arata strengareste de sub fusta neagra. (Mentionez ca am vazut inregistrarea pe youtube, asa ca sper ca sunteti lamuriti ca nu sunt printre cei care-i fac rating lui diaconescu). Sau, ca sa fiu in acelasi registru, ca bona magdei ciumac, care (tot intr-o inregistrare vazuta pe youtube), dupa ce s-a scalambaiat pe ritmuri de techno, si-a urcat picioroangele de insecta subnutrita pe masa otv-ului dupa ce a avut gentiletea de a le descalta de papucii de baba de cartier plecata sa faca piata, asortati la costumul de nunta din tafta (sau stiu eu ce material lucios). Sau ca nasul care s-a pilit un pic la nunta si canta, cu vocea incleiata de bautura, o manea in timp ce-si leagana trupul plin de sunculite cocotat pe masa si zice: ce p... mea, am dat darul cel mai baban, asa ca pot sa-mi fac de cap. Cu alte cuvinte, darie e exact genul de "poet" in stare de orice pentru a se face cunoscut, in stare chiar si sa se urce pe masa. Poet de otv si de realitateatv. Imi place sa ma uit pe youtube la inregistrari cu mondenii, cronica carcotasilor, petrica americanu', nichita, prosti de la otv, imi place sa-i citesc pe poezie.ro pe darie si razvan ducan cu ineptiile lor poetice si cu comentariile lor egolatre, ma bucur ori de cate ori apar la tv vadim tudor, gigi becali, adrian paunescu si cristian gava, imi place sa citesc blogul lui darie ducan. Motivul? Circ garantat. Ador circarii. "Maturitatea, spune Bakonon, este o dezamagire adanca, fara alt leac decat rasul, asta daca rasul poate tamadui ceva". (Kurt Vonnegut, "Leaganul pisicii")

liv spunea...

Salut, Popescule.
N-am blog, dar încerc să fac unul într-o săptămână-două.