joi, 4 septembrie 2008

Charlie Chaplin, depozitul nevrozelor noastre

Omul era în căutarea unui geamantan în care să încapă durerea sa dar şi râsul, paradoxal, aferent ei. Pentru că omul e un animal de mijloc, nu poate râde dacă în râs nu e şi o lacrimă şi nu poate plânge dacă nu are umor.

Charlie Chaplin e deja un element de uz casnic, ne dă linişte, ne depozitează nevrozele. El e un membru al casei, nu-l latră niciun câine, deşi, la cum arată l-ar lătra. Uneori ne pare simpatic, ne pare învechit. Genial totdeauna!

Vedem filmele alb-negru ale lui şi ne pare că viaţa de atunci era alb-negru. Nimic mai fals. Avea mai multă culoare. Noi, azi, ne-am bestializat din cauza culorilor, ne-am nuanţat sentimentele şi ne-am pervertit spectrul. Nu mai avem claritate. Avem tonuri în fermitate, în hotărâre, în caracter.

De multe ori îl vedem cu aceiaşi pantofi scâlciaţi, găuriţi şi realist, nu suprarealist ar fi dacă prin acele găuri ne-am naşte din mame, ca din nişte ouă părăsite înainte de spargerea cojii. Tot metaforic, dar realist, din găurile pantofilor lui am ieşit din peşteră să ne luminăm. Am stat înăuntru şi i-am vegheat unghia cum creşte.

Găsim în Charlie Chaplin un organ pentru o stare inexplicabilă, dar care ne fâstâceşte:condiţia omului între zâmbetul şi scrumul zâmbetului său. Charlie Chaplin e acel geamantan colector a toate. De aceea îl iubim pentru că el suntem noi iar dacă Madame Bovary c est moi, Charlie Chaplin sommes nous...


Darie Ducan

4 comentarii:

july spunea...

@Darie,

Vreau neaparat sa te cunosc. Uite, te invit in oras, unde vrei tu. M-ar place sa fim prieteni buni. Numele meu este Iulia, studiez stiinte politice şi am 24 de ani! Am auzit multe lucruri bune despre tine si urmaresc ceea ce scrii cu incantare dar mi-a fost frica sa iti scriu. Nu stiu de ce?

te pup frumosule,
july

Darie Ducan spunea...

july,

Mulţumesc pt vorbele frumoase si ptca ma placi. Dar nu pot! Dar asta nu inseamna ca nu putem dialoga pe blog! Toate bune!

Andrei spunea...

Buna Darie,

ce mai faci?
uite intamplator am dat peste blogul tau si m am bucurat pt ca nu mai stiam nimic de tine cam de un an. Ma bucur ca scrii prietene si ca esti bine. Te salut

Darie Ducan spunea...

Andrei, salut,
si eu ma bucur ca dau de tine. Sper ca esti bine. Te imbratisez. Ai grija de tine.