duminică, 14 septembrie 2008

Nu metaforă, ci viziune

Poetul Adrian Păunescu afirma, într-un dialog recent cu scriitorul Vintilă Ivănceanu, referindu-se la o poezie mai veche a sa (A.P.), Calul călare: "Am încercat să îmi mai induc starea aceea, dar nu am reuşit. E mult prea departe de estetica radicală în care scriu acum. Nu îmi mai plac metaforele. Îmi plac viziunile. Nu mă mai tulbură ca în tinereţe nici metaforele lui Ritsos..." E exact ce subliniam eu într-un articol de acum câteva luni, intuiţie pe care poetul mi-o confirmă exact prin vorbele sale, aceea că se află într-o nouă perioadă de creaţie mai puţin mobilizatoare, dar mai profundă. Criticii năsoşi nă văd asta. Eu da. Deci am avut dreptate!


Darie Ducan

4 comentarii:

Liv spunea...

Ce profunzime vezi tu in scrierile lui Păunescu din ultimii zece ani? E maculatură şi-atât. Sînt texte atât de proaste pe care, dacă n-ar avea editura lui, mă tem că nu i le-ar fi publicat nimeni.

antonia rusu spunea...

Asta face deosebirea dintre un poet,Darie, si un nimeni, liv, că el vede ce nu vede nimeniul.

cristinutza spunea...

Liv,

Ce profunzime vezi tu in scrierile...e maculatura?
Scrierile e maculatura, mai liv, mai? Ce agramaticalitati este astea, vorba lui Costi Ionita caruia ii esti un fan, sau el iti e?

Liv spunea...

Sînt două propoziţii separate. Voiam să spun că tot ce a scris Păunescu în ultimii 10 ani e maculatură.

(Nu sînt un fan de-ai lui Costi Ioniţă. În schimb îi ascult permantent pe Copilul de Aur şi pe fratele său Adi de Adi).