miercuri, 10 septembrie 2008

Îndoctrinarea de azi, îndoctrinarea de ieri

Un anume Dorin Dobrincu a scris, la comanda cui dă ordine politice la noi în ţară şi face exact ce impută altor regimuri politice, comerţul partiprisurilor prin mentalităţile în formare, un manual de istorie a comunismului în România.

Comunismul e diabolizat după căderea lui în România. E acceptabil, totuşi, faptul că, după cât rău ne-a făcut, nu mai putem avea eleganţa de a nu da în cineva/ceva căzut, dar acest manual de îndoctrinare nu mi se pare un element de democraţie. Din contră! Tu îl obligi pe acel copil, punându-i-l în programa şcolară să urască un regim. Ne întoarcem iarăşi la ură. Nu la ura de clasă, ci la ura de opţiune politică. Comunismul trebuie să rămână în spaţiul politic mondial o opţiune, nu un diavol. Desigur că e o opţiune care e bine să fie izolată, dar ea trebuie să existe, pentru că e o realizare a gândirii umane şi o aplicare a ei, mai bună sau mai rea. Dacă manualul ar fi imparţial, neutru, nu ar fi periculos, dar e un manual scris cu o patimă roşie sunt tentat să spun, dar ea e o patimă contraroşie.

Este judecată istoria cu ochiul veninului, nu cu detaşarea normală care te face să poţi să faci din imparţialitate o piele uşor de lepădat. Între homo sovieticus şi homo europeus istoria noastră când se va judeca imparţial? Îndoctrinăm în masă, propagăm concepţii, băgăm cu tolcerul ură în capul copiilor care nu pot să distingă binele de rău, nuanţa, dialectica, şi iau totul ca pe un dat. Trăim un fenomen istoric care ar da peste cap până şi pricipiile fizicii elementare: România e o ţară în care mai puţin există reacţiune în timpul acţiunii, însă reacţiunea e mai mare ca acţiunea ca durată şi implicare. Chiar dacă reacţiunea vine după ce aproape că şi amintirea acţiunii a murit. Aşa că, părinţi, dacă vreţi ca ai voştri copii să fie feriţi de neosovietele care bântuie de braţ cu contrasovietele contemporane, nu-i lăsaţi să înveţe această materie cum manualul spune, ci predaţi-le voi, în taină, un curs de nuanţe, vorbiţile despre măsura în care ura cu care te exprimi poate fi persuasivă pentru tâmpi, întocmai cum şi în pamflet ademeneşti cititorul fără să mai conteze dacă ai dreptate. Deigur, tâmpii din MEC vor accepta şi această sclavie. Ne-am obişnuit.


Mai contează că ne folosim de copii pentru războaiele noastre prezente, ca de scuturi? Parcă şi marii dictatori, dacă bine îmi amintesc eu se fotografiau şi le plăcea să apară cu mulţi copii în preajmă. Păcat că nu înţelegem că pentru a ne lepăda de comunism trebuie să treacă ura de el, doar dragostea nu va mai veni, tocmai fiindcă am suferit cât am suferit. Să ni se limpezească urile, atunci istoria noastră va fi imparţială. Deocamdată acest manual este o greşală istorică nu a scribului de ocazie, ci a autorităţilor aprobatoare. Marii profesori antici de democraţie ar cere un toast de cucută pentru aceşti inamici ai moralei istorice, responsabili cu infierarea mentalităţii abia scăpate de uniformizarea comunistă, din nou.

Darie Ducan

3 comentarii:

Anonim72 spunea...

Am impresia ca tu esti primul care ar trebui sa studieze cu manualul asta pe genunchi. Sau altul, de "adevaruri intoarse pe dos".
Condamnarea unei crime e patima si venin, crima trebuie sa ramana o optiune onorabila, de centru?
Comunismul n-a fost niciun pamflet, I tell you.
N-am vazut manualul, probabil nici n-o sa am ocazia, dar tu? Imi imaginez ca vorbeste despre numarul crimelor, deportarilor, torturilor, aberatiilor din pasivul comunist romanesc si universal. In cate feluri se poate vorbi despre asta? Pentru mai multe nuante (ti-e teama ca lipsesc) se pot consulta "Patimile dupa Pitesti" de Paul Goma, "Antologia rusinii", I.D. Sarbu si cate si mai cate.
Comunismul are scuza de "realizare a gandirii umane si aplicare a ei, mai buna sau mai rea" in aceeasi masura in care o are si Partidul Violatorilor de Capre.

Darie Ducan spunea...

Anonim 72,

Cunosc toate astea, dar nu poti scrie istoria partinitor. Sa sa arate crimele, dar nu sa se faca o neoindoctrinare.

Anonim72 spunea...

Bine, dar ce e partinitor sau mincinos in manualul ala (pe care nu l-am vazut, doar mi-l inchipui)?