luni, 25 august 2008

Tu, pentru care

Tu, pentru care m-am lăsat muşcat de câini,
Tu, pentru care se scoate zahărul din prăjituri
Fiindcă eşti tu suficient de dulce,
Tu, pentru care stau cu ochii închişi când nu eşti
Lângă mine ca să-i deschid doar când vei veni,
De parcă i-aş inaugura,

Începi tot mai mult să negi felina din tine
Pentru amoeba zilelor când nu te ştiam.

Tu, pentru care iarba se piaptănă,
Tu, pentru care eu eram unul
Şi pentru care acum suntem toţi
Te vinzi celui ce pune gard între da şi nu
Mai straşnic decât cel de lemn pe care
L-am pus eu şi tu l-ai dărâmat.

15 aprilie 2006

5 comentarii:

Anonim spunea...

hi...parca ii lipseste ceva la poezie:)(veronica)

Liv spunea...

"ii lipseşte ceva LA poezie".
bravo, Veronico, zburzi prin limba română.
Darie, cam de factura asta sunt admiratorii tăi, cam la nivelul ăsta se ridică slova tipărită în minţile lor.
Ce să zic? Eşti tare! Ai admiratori!
Cei care au pus mâna pe carte, cum e er!n, înţeleg cât de fals şi găunos eşti.
Dar, nu dispera. O să treacă. În câţiva ani vei fi un profesor de limba română undeva, într-un liceu oarecare dintr-un cartier oarecare în unul din cele şase sectoare, şi vei cuceri profesoare, cu un poem, cu un surâs şi-o floare, şi n-o să mai conteze ca în cur te doare, de cei care citesc, şi nu le pare, că scrierile tale n-au valoare. Oare?

Liv spunea...

Mi-am adus aminte de un fost coleg şi de o poezie a lui, care-mi plăcea. O transcriu mai jos. Darie, sper să n-o ştergi, aşa cum o să te mâne primul impuls, pentru că ăsta se vrea un blog de cultură, nu de cult al personalităţii tale.
Citeşte poezia şi învaţă din ea cum se scrie:

Kinky

de Leonard Ancuta

aş vrea să mă lăsaţi să îmi fac singur autopsia
numai eu stiu să umblu cu grijă în capul meu
în pieptul meu

să mă lăsaţi pe mine să îmi desfac larg
ca o bătaie de aripi toracele şi să-mi permiteţi
să ţin un ochi închis sunt emotiv

vouă vă dau tot ce vreţi ficatul plămânii inima
chiar şi creierul de-l vreţi. eu aleg doar o punguţă
mică sub stern unde ţin o bulă de aer

acel nod de aer pe care l-am înghiţit
cînd am cunoscut-o

ER!N spunea...

Să trec la analiză sine ira et studio mi-e uşor; fără să rănesc orgolii, e greu. Lapidar (deşi nu pedepsesc nici poezia, nici poetul prin lapidare), aş zice că are mare nevoie de revizuire. Văd un lung şir de platitudini în prima strofă. A doua are nevoie de oleacă de raşchetare, ca să nu se mai înţepe lumea în gardul de lemn, pus între da şi nu.

Anonim spunea...

hi...liv,scuze:)(veronica)