luni, 18 august 2008

Pilda muntelui

Erau cândva, foarte demult, mai demult decât demultul, doi fraţi. Ajunseseră mari şi drumul lor fusese comun toată copilăria până când, ca o limbă de şarpe a început să se bifurce, cei doi să o ia pe căi diferite, să ajungă oameni de condiţii aproape opuse. Unul ar fi trebuirt să aibă mâini mai multe, să aibă cum să îşi numere pe degete bogăţiile, materiale şi spirituale, pe când celălalt trebuia să şi le taie şi pe cele avute ca să-şi numere acareturile, iubirile, amintirile, tot. Cel sărac a trebuit să-şi contemple rănile şi să şi le lingă, dar să-i fie şi frate celui bogat. Sub zâmbetul său se vedea cum mustea invidia, ca sub vulcanii gata sa erupă, dar totuşi, parcă iubirea era mai mare. Convieţuiau geografic destul de aproape spre a se trânti şi din greşală unul de celălalt. Iubirea era parcă totuşi mai mare, dar apropierea creştea ca o drojdie ura, puţin câte puţin, concomitent cu îmbătrânirea lor. Deşi fratele bogat îl ajuta pe cel sărac, ca o corecţie a destinului, ca o compensaţie a lui, dar cel sărac avea orgoliu, voia mai mult, nu pentru a trăi el mai bine, ci pentru a-şi ajunge fratele din urmă. A început să fure din casa acestuia de bani. Noaptea de smoală cicatrizată nu fusese, se pare, un sfetnic bun. A fost prins de fratele lui şi iertat.

-De ce ai furat când eu îţi dădeam? Trebuia doar să-mi ceri!
-Da, dar nu suportam ideea.
-Suporţi ideea furtului şi nu suporţi ideea rugii?
-În furt nu încape îndoială, pe când ruga e un teren mlăştinos care îţi maimuţăreşte sufletul, ţi-l schimonoseşte.
-Voiai să-mi iei banii. Ia-i! Sufletul nu mi-l poţi lua, prietenii, frumuseţea din privire nu mi le poţi lua. Poţi lua zăpada de pe vârful unui munte, dar muntele nu. El rămâne, ca un criteriu, zăpada se schimbă iarnă de iarnă. Poftim, ia-mi zăpada!
-Vezi, fratele meu, tu ai munţi întregi, cum să nu tânjesc la ei?
-Orice om are, să ştii, un munte al lui.
-Pe dracu. Eu n-am nimic! Nimic pe putredul pământ. Nimic.
- Ba ai şi tu un munte. Încearcă să îţi găseşti în viaţă bucuriile în lucruri mărunte.
-În pietricele?
-Să ştii că multe, multe pietricele fac un munte. Adună-le cu amintirea şi vei dansa pe acolo pe unde şi vulturii merg pe jos.
-Multe pietricele nu sunt un munte, după cum dintr-o cană spartă în ţăndări nu mai poţi bea.
-Da, dar ea lasă pe tine umbra unei căni. Muntele lasă umbra unui munte chiar dacă l-ai creat adunând pietricele.
-Iluzia nu ţine de foame, dar e mai bună totuşi decât concreteţea care e otravă curată fiindcă pătimeşti mult de pe urma ei.

Darie Ducan

7 comentarii:

iulia spunea...

Darie,am auzit multe despre tine. Esti foarte controversat. Imi placi. Şi eşti şi frumos. Aş vrea să mă culc cu tine. Sunt frumoasă şi nu cred că ai refuza. Ce spui? Îţi trimit un picture pe mail. luv u.

Darie Ducan spunea...

Iulia,

Îţi dai seama că nu pot accepta aşa ceva. Dacă eşti Pamela Andreson incognito? Nu pot să risc şi nici nu accept propuneri. Te rog nu îmi mai trimite atâtea mailuri cu poze că s-ar putea să ne supărăm rău de tot.

contele spunea...

Iulia,
Nu vezi ca Darie are fobie de femei? El le-ar freca de pereti cu poezia, nu cu organu'. Ce-i ala organ Darie? Au femeile altceva?!?

andreea m. spunea...

Conte,
Darie nu are nicio fobie, tu ai face-o cu prima venita, mai animalule!

contele spunea...

Andreea, ai dat navala ca porcul ca troc! Ia-o usor. Fii mai potolita, ca nu-ti fura nimeni poezia de la gura!
Ma intreb ce te face sa afirmi ca Darie nu are nicio fobie. Chiar nici una? Una mica macar, precum creierasul tau!?!
Pai, daca prima venita e una buna, de ce n-as face-o? Ce m-ar impiedica?

ER!N spunea...

Pildele lui Algernon au stilul lui Darie Ducan. Nu te deghizezi prea bine, Darie, ia seama, nu complica inutil un lucru cât se poate de simplu. Nu mai strânge de gât limba română, nu-i mai face operaţii estetice de hibridizare, nu căuta să scoţi prin cuvânt ceea ce nu e prin idee. De data asta, îs cît se poate de categorică i dau sfaturi, pentru că văd că te repeţi şi persişti în greşeală. Scuză-mi tonul profesoral, şi, dacă binevoieşti, încearcă să schimbi ceva. Life is change. Growth is optional. Choose wisely. Nu ştiu cine a spus asta...

ER!N spunea...

Şi eu, cu comentariul meu, ca musca în lapte...oare de ce parte să trec? Grea decizie. Să nu fiu maliţioasă (îmi trebuie o mare sforţare de voinţă) sau să dau o replică, prin care să-i şifonez pe toţi cei implicaţi în discuţie?
Dom' conte, eşti foarte în afară de subiect. Ia-ţi frustrările sexuale şi mergi mai departe...la prima venită...sau la un site porno. Şi, Iulia, găseşte-ţi un tip real. Fantoşe ca Darie de pe net sunt bune doar pentru fantezii. Atât. Darie cel adevărat cine ştie pe unde este...