miercuri, 27 august 2008

Fapt de vacanţă

E vară. Toată lumea pleacă undeva. În ţară, în afara ei, unii chiar pe altă planetă. E cald şi plecările ni le programăm după ce se poartă şi după cum se poartă. Posibilităţile de călătorie sunt două, unde merg oamenii şi unde merg cocalarii şi piţipoancele. Ele sund despărţite de bun simţ ca mările de toiagul lui Moise. Mergem unde nu se merge ca să simţim că mergem! Dar mai grav este că nu privim ce e de văzut, nu aprofundăm, nu contemplăm, ci fotografiem din plin. Parcă am avea mai multă încredere în aparatele noastre de fotografiat decât în ochiul nostru şi în relaţia lui cu creierul şi, implicit cu memoria. Avem mai mare încredere în creaţia omului decât în creaţia lui Dumnezeu. Iată umanismul nostru pentru care ne-ar invidia şi curcile. Dar şi omul e o creaţie a lui Dumnezeu (dacă e!). În orice caz acesta e un silogism fără ieşire. Stop cadru! Foto, foto, dă-l dracu de ochi! Câţi megapixeli are pleoapa ta? Ia spune!

Darie Ducan

Un comentariu:

ER!N spunea...

Simpatică pastila, şi la obiect. Te prinde genul scurt.