miercuri, 30 iulie 2008

Prostia nu moare

Sunt intrigat. L-am auzit pe gabriel liiceanu într-o emisiune de mai demult, redifuzată, unde afirma că nimic din ceea ce a adus el pe piaţă prin editura pe care o sodomizează de atâta timp nu e nociv. Antieminescianismul cum e? Părtinirea? Fandosirea? Snobismul? Cantitatea de Noica din el? Lipsa de talent? etc.

Desigur, a fi soft azi ca mănuşile albe de chelner ascunde amprenta. Ideile lui nu sunt nocive, deloc, dar absolut deloc. Cine se scuză se acuză. Iată arginţii lui Iuda sub formă de bomboane, iată cât zahăr se pune-n cucută!




Darie Ducan

4 comentarii:

Anonim800 spunea...

Cum a adus Liiceanu pe piata, prin editura sodomizata, antieminescianism, partinire, snobism etc.? Trebuie neaparat cateva titluri exemplificatoare.
Liiceanu vorbeste despre cartile aparute la Humanitas: "Nimic nociv".
Tu raspunzi cu acuzatii cam tulburi, cu bomboane si cucuta, la adresa lui personal.
Lipsa de logica, de argumente si chiar de politete ("liiceanu") sunt foarte, foarte nocive.

Darie Ducan spunea...

anonim800,

Prin Editura "sa" şi prin ideile pe care le propagă se dovedeşte nociv. Desigur, la Humanitas apar şi cărţi excepţionale, nimic de zis, dar eu mă refer la ale sale, la Politicele lui patapievici, unde sub masca standardului înalt se publică părtinitor şi snob, ei între ei.

Cândva ziceam că la Humanitas nici Dumnezeu nu publică fiindcă îi sunt refuzate cărţile. Nu sunt tulbure deloc, dar atacurile nu sunt de ordin personal, ci public, deoarece el nu e antieminescian(de parcă ar fi cantităţi egale) în baie, ci la televizor, nu publică orientativ cărţi de dreapta doar aşa. El e o baricadă a părtinirii sub această poleială a valorii şi a standardului înalt.

Nu îi pasă de cultura română pe care ar putea să o slujească publicând echilibrat şi apolitic, ci îşi reglează el conturile personale de disident care înainte a tăcut mâlc şi acum are gura mare. Dacă i-ar păsa de cultura română ar scrie cărţi importante nu broşurele despre lichele, cărţi cvasiplagiate din Noica şi alte teorii ale chibritului.

O dovadă a acestei imparţialităţi şi a acestei părtiniri liiceniste găsiţi chiar în saitul editurii.

Iată! http://humanitas.ro/editura/propunere.php

"liiceanu" scris cu literă mică nu e impoliteţe, aşa semnează şi el pe cărţi.

Anonim800 spunea...

Cred ca glumesti.
Am intrat pe linkul ala.
"Vom fi absolut sinceri cu dvs. de la inceput: daca va numiti Patapievici ori Cartarescu, nu trebuie sa urmati regulile de mai jos. Altfel spus, ghidul nostru este cu atat mai valabil pentru dvs. cu cat purtati un nume mai necunoscut. Editurile nu sunt deloc democratice din acest punct de vedere. Pe de alta parte, ele sunt mandre cand reusesc sa descopere si sa lanseze un autor. Iar autorii le pot ajuta sa vada mai limpede daca fac o oferta "ca la carte". "

Poate daca era Llosa sau Nabokov in loc de Cartarescu era mai clara ideea? Nu trebuie sa fii Patapievici sau Cartarescu, erau exemple de valoare si notorietate (care tie vad ca-ti stau in gat).

Mai uita-te aici: http://humanitas.ro/autori/
E o lista suficient de mare cat sa fie clar ca nu se publica 4-5 oameni "intre ei" si cultura romana nu-i pusa la coltz.

Antieminescian la televizor? Unde si cand?

Darie Ducan spunea...

Cărtărescu nu îmi stă în gât. E un mare poet şi îi ador unele texte.