joi, 3 iulie 2008

Poezie de dragoste scurtă



Vagabondând, ca Villon altădată, prin saiturile internaute de poezie, unde nimeni nu verifică apartenenţa textelor şi corectitudinea lor, dar unde, totuşi, găseşti multe lucruri interesante, am dat peste o secţiune care m-a uimit, numită "Poezii de dragoste scurte". Să râd? Să nu râd? Să mă întreb hamletian? Nu mai avem timp azi să iubim, să ne lungim, ce atâtea declaraţii de dragoste. Gata, hai dragă, direct în pat! Dacă viaţa e un roman atunci înseamnă că pe vremea lui Balzac te sărutam la pagina 400, dar astăzi m-aş culca cu tine din prefaţă. Ce atâta pălăvrăgeală, ţac-pac, gata treaba , facem din poemele de dragoste mărgeluţe, mărunţiş în buzunar, dintr-o dramă a contemporanului nostru William Sexpir am putea reduce totul la un distih. Să fie cât mai scurt. Dar poate aceia care doresc poezii de dragoste scurte nu pot mai mult, poate nu au cu ce. Nici, nici! Ei le au scurte. Poezia de dragoste poate fi de mărimea unui scuipat. În ce veac scârbos trăim!, dragostea e ca băutul cafelei pe fugă, dar mai plină de zaţ prin existenţa arbitrarului ei. O scurtăm, o scurtăm, tot tăiem din ea până când vom ajunge la punct.
-Ne vom rezuma la punct.
-Bun, bun, dar atunci cum ne vom da seama că e poezie de dragoste punctul, în graba noastră?
-În prezenţa altui punct, primul punct va deveni virgulă!
-A, ca în manualele indiene?
-Kama-şa ceva!
-Şi când un punct care devine virgulă devine din nou punct, neputând mai mult?
-Atunci când se scriu poezii de dragoste scurte!
Darie Ducan

Niciun comentariu: