vineri, 18 iulie 2008

Incorigibilii corigenţi


În urmă cu ceva timp, aproximativ un an, am publicat într-un ziar românesc din Canada şi în revista Argeş, un articol despre un volum de poezie al poetului român stabilit la Montreal, George Filip. Cu toate că la ordinele poetului exilat în tomisul canadian mi-a fost modificată cronica fără acordul meu, în Canada, schimbându-se afirmaţia mea că poeziile au uneori un aer mirceadinescian, pentru aceea generală că au anumite influenţe din alţi autori, cărţii nu i se poate imputa valoarea. Trecând peste această lipsă de corectitudine a poetului, afirm în continuare faptul că respectiva carte, numită Eliptica e un volum de poezie bună, scris cu talent şi al unui om care are ceva de spus în literatura română şi spune acum, în pace, deşi a spus şi când şi-a asumat riscul de a fi izgonit din ţară de comunişti şi de regimul lor opresiv în relaţia cu unele idei. În fine, azi primesc un e-mail cam furios şi înfumurat de la o adresă, anume Ionuţ Caragea(???), care citează pe un om, Adrian Erbiceanu, din Canada( că ura e şi peste ocean) şi care, într-un mod comic şi fără nicio legătură cu literatura, cu experienţă de măcelărie, găseşte explicaţii puerile pentru unele versuri. Eu nu afirm că versurile nu pot avea greşeli, dar în unele cazuri pot fi şi licenţe poetice. Nu îi cunosc pe aceşti domni şi nu doresc să intru în polemică acum, dar nu înţeleg care e vina mea. Şi încă un aspect, cineva spunea că eu umblu după recomandări. Nu umblu după recomandări deşi asta nu ar fi o ruşine. Sunt un scriitor care poate să facă abstracţie de orice recomandări şi care nu mai are nevoie de aşa ceva acum. Sau la 10 cărţi e cazul să debutez? Ceea ce scriu mă recomandă. Voi cita această scrisoare pentru că e picantă şi naivă. Iar eu iubesc jucăriile de pluş. Desigur, scrisoarea nici nu e semnată. Sau semnatarul s-a autopulverizat?
"
Saracul Filip, a cam fost redus la tacere. Am cautat deunazi pe Google asa George Filip corigentsi am gasit 4 publicatii nationale si internationale care au preluat articolulAGERO GERMANIAhttp://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Eliptica%20exilului%20elipitic%20-%20recenzie%20de%20Darie%20Ducan.htm
REVISTA
Adevarul este ca a fost ceva munca sa stai sa citetsi cartea aia plina de greseli pe care Darie Ducan a avut imprudenta, graba, superficialitatea sa o comenteze. S-au facut si Filip si Ducan de rusine, asta arata ca Filip, mos batran, a stiut sa se foloseasca de tanarul Ducan (asa cum a incercat sa se foloseasca si de mine), dornic de afirmare peste ocean.... Ducan de altfel un tanar care alearga dupa recomandari ale unor poeti precum Paunescu, Filip, care scriu poezie la kilogram.Asa pentru ca mi-am adus aminte, sa va fie rusine, amatorilor FILIP SI DUCAN! "
Totuşi, de ce public scrisoarea? Pentru că autorul ei nu se semnează şi, consider că atâta vreme cât mi se aduc injurii în acest text nu am nevoie de acordul părţii. Şi care parte?
Îmi vine în minte un sul de hârtie igienică!
Darie Ducan
Şi, după câteva zile, primesc o scrisoare. Nu o comentez, dar o fac publică nu pentru că aş putea fi considerat imparţial, ci pentru că dacă un om analizează poezia matematic şi cu şublerul, cum face respectivul Erbiceanu, acesta stârneşte un sentiment foarte ciudat şi absurd în mine. Eu nu mă supăr şi îl stimez ca pe un frate de breaslă de peste Ocean. Eu nu am făcut nicio greşală recomandând o carte, după cum se vede uşor nu prea există proprietatea termenilor, deoarece nu poate fi greşală atunci când ceva ţine de opţiune, pentru că nu există un etalon dat, canonic.
În fine. Întind către poetul din Canada un steag alb, de poezie, nu pentru că neg ce am spus şi pentru că îi dau dreptate, ci pentru că nu vreau să mă cert cu scriitori.
"Domnule Darie Ducan,

După câte mi se pare mie, postând un articol de răspuns, fără a intra mai adânc în subiectul analizat, mă face să cred că nu te deosebeşti prea mult de poetul George Filip. Şi el aruncă vorbe în vânt.
Referindu-te la persoana mea, în aşa zisa încercare de disculpare, faci o apreciere care te dezavantajează. "Omul", Adrian Erbiceanu, din Canada (aşa după cum văd că spui), este autorul volumelor de poezii "Confesiuni pentru două generaţii", "Divina Tragedie" şi "De la Anna la Caiafa". Mai multe date despre mine poti gasi foarte usor pe internet.
Referitor la volumul poetul George Filip, volum pe care l-ai recomandat cu atâta căldură, "experienţa mea de măcelărie" n-a făcut altceva decât să-l aşeze la adevărata sa "valoare". Ştii lucrul acesta şi încerci să eviţi, dacă se mai poate evita ceva, greşeala pe care ai făcut-o.
Am să te rog, în schimb, dacă vrei să dovedeşti că eşti imparţial, să postezi integral "extemporalul (meu) eliptic", cel scris "într-un mod comic şi fără nicio legătură cu literatura", pe site-ul dumitale. Încerc, de pe acuma, să ghicesc reacţia cititorilor. N-ai să ai nimic de pierdut. Poate că, în schimb, ai să câştigi un nou prieten!

Adrian Erbiceanu"

Un comentariu:

anca spunea...

ce nebuni oamenii astia, pe bune...