luni, 2 iunie 2008

Ştampila, între pumn şi limbă

România e o ţară bisectă: în ea se votează o dată la patru ani!


La noi marea bătaie e pentru a rămâne mereu în opoziţie. Acolo o fi caşcavalul mai gros? Nu. E la fel, doar că nu e sub lupă! Ce gentlemani sunt cei ce se vor mereu în opoziţie! Responsabilitatea puterii cine o are? Sau şi cine o are o mimează? Dacă da înseamnă că evoluăm din inerţie.


Din patru în patru ani ne orchestrăm picajul pentru a i se potrivi orchestrei de la acel moment.


Politica românească nu are stânga şi dreapta, are o singură mână la care degetele cresc mai înspre stânga sau spre dreapta. Asta dacă cresc.


Votul e o refulare. O excreţie. Dreptul de a vota poate fi prescris ca laxativ.


Hârtia buletinelor de vot e aşa subţire ca a bibliilor. Iată cum Diavolul poate lua forma lui Dumnezeu!


În micile oraşe, căderea unui dictator e în stare să schimbe până şi religia fricoşilor!


Un carnaval veneţian e orice tur de scrutin. Măştile ne împiedică să ştim cine cu cine. Intuiţia ne salvează, riscantă, şi ne face să ştim garderobierii.


Nu vă faceţi speranţe, urna de vot nu e cutia cu moaşte!


Darie Ducan

2 comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Amuzantă ideea cu România ţară bisectă. Din păcate bisect nu înseamnă din patru în patru ani ci cu totul altceva.

BISÉCT adj.m. An bisect = an de 366 de zile; bisextil. [Cf. fr. bissexte, lat. bissextus].

"Bisex" ar putea fi interpretat drept două sexe, şi aici România începe să aibă sens pentru că este sfârtecată de antagonii, sau prin doi de şase, şi aici ar putea avea un sens cu România cea aproape de trei de şase. ("Iată cum Diavolul poate lua forma lui Dumnezeu!")

Darie Ducan spunea...

Bibliotecaru,
Evident ca stiu ce inseamna!