luni, 9 iunie 2008

Ion al lui Rebreanu, în Irak

Aud cu stupefacţie că, Guvernul Tăriceanu prin MApN, conform unei ordonanţe de urgenţă,acordă noi facilităţi românilor răniţi în misiuni militare. E vorba despre acei soldaţi,despre acei mercenari care luptă acum în teatrele de război ale punctelor nevralgice mondiale. Conform sursei Mediafax, răniţilor li se vor da fel de fel de gratuităţi în transportul public,alte mărunţişuri fără mare importanţă,dar,surpriză, câte 5 hectare de pământ arabil sau loc de casă intravilan. Ce speculă ordinară! Noi deseori am exaltat atunci când ne-am umilit, ca nişte iraţionali şi, într-o politică în care trebuie să punem şi noi umărul, ca în cuplu, numim iubire ceea ce aproape că e siluire. Trimitem oameni care se înghesuie să meargă să-şi rişte viaţa, plătiţi gras, cu mii şi mii de euro,care semnează benevol contracte, să apere un alt stat, să menţină pacea, să fie la număr, să fie la inventarul războaielor de azi (că nu ne-a plăcut rolul de Elveţie a Estului!). Numai că aceşti oameni nu au fost luaţi cu arcanul precum cei din cele două Războaie Mondiale, aceştia nu mor pentru patria lor, nici măcar pentru interesele politice ale patriei lor, ci pentru interesele unei axe strâmbe şi în orice caz, contextuale, plus, desigur şi pentru un interes financiar la care îi obligă roz-ul vieţii din România. Toate astea se întâmplă când, ca un neruşinat paralelism istoric, veteranii din al doilea Război Mondial, împuţinaţi în tranşeele vârstei de abia au cu ce trăi, cu un ajutor de aproximativ 100 de lei lunar, pe un petec de pâmânt de cca.. o jumătate de hectar, cât să le fie de un mormânt, dacă n-au murit pe front, nesimţiţii! Aşa îşi ştie preţui acest stat ticălos oamenii care chiar şi-au riscat vieţile pentru el şi nu s-au sfiit să şi le dea. Ministerul se mai şi numeşte al Apărării Naţionale, ca o ironie. Naţiunea noastră o fi prin Irak? Prin Afganistan? Măi să fie, pe unde ne-a ajuns neamul, şi noi nu ştiam! Asta e ecuaţia noastră, a Guvernului Tăriceanu, care, de Ziua eroilor îşi aminteşte de Ziua mediului şi de mersul pe jos sau pe bicicletă, aşa cum şi de 9 mai îşi aminteşte de Ziua Europei, nu de Independenţă, ca şi cum nu ar fi depins cea actuală de cea de ieri.. Cei care au luptat pentru consolidarea ţării lor azi mor de foame cu nişte pensii mizere, că a şi ajuns ridicolă titulatura de veteran de război, o bălăcăresc copiii şi...Guvernul iar cei care luptă pentru o conjuraţie politică şi apără sau mediază un conflict străin se umplu de bani şi de pământ. Mi-e groază să mi-l închipui pe Ion al lui Rebreanu mergând în Irak pentru cele cinci hectare, nu în alte războaie pentru neruperea sau salvarea patriei. Iată alteritatea celor care ne conduc. Şi-ar vinde şi ţara pentru un context favorabil lor şi înaltelor cancelarii. Nu au pic de viziune istorică, nu îţi dau seama ca sunt ridicoli şi nătăfleţi când dau pământ unor oameni care se îmbogăştesc demagogic şi veleitar de atâta patriotism. Dacă regii României, după Marea Unire împroprietăreau cu pământ soldaţii, o făceau întemeiat şi pe bună dreptate. Dar cei care ne conduc , deşi nu sunt un regalist, ce nici drept curtezani nu ar fi putut trece ar da totul pe nimic. E grav ce se întâmplă şi e şi mai grav că veteranii adevăraţi, nu aceştia de carton, mor, îmbătrânesc şi trăiesc social mai rău ca nişte trădători de ţară, nicidecum ca nişte eroi.Şi statul le-aruncă bani puţini, parcă făcându-i să se simtă că iau arginţii. Aşa se va ajunge ca, în locul lui Ion, în iţari şi în cămaşă de in, să sărute pământul „plătit cu sânge” nişte inşi negricioşi cu ceafa groasă, cu ghiuluri şi crucioace la gât cât talăngile, fără număr, fără număr...


Darie Ducan

Niciun comentariu: