luni, 2 iunie 2008

Cioclul de Târnave II

* Aceste texte, I şi II, au apărut în Flacăra lui Adrian Păunescu, în două numere, consecutiv.


În numărul precedent al FLAP scriam că voi reveni cu un nou episod de desen animat despre dictatorul-măslină, renumitul anonim Pipi Tavă. La Târnăveni, repet, sărăcia şi lipsa de perspectivă sunt îngrijorătoare iar acelora care ar putea face ceva, fiind obligaţi de lege pentru redresarea situaţiei, nu le pasă deloc. Oraşul acesta a fost îngropat de mafie şi din moment în moment parcă mă aştept să primesc un telefon pentru a participa la parastasul lui. După Revoluţie paragina sa s-a accentuat în mai toate domeniile. E oraşul cel mai trist de pe pământ,oraşul care suportă un aflux demografic, în sensul că în el se mută toţi groparii, fiindcă numai ei prosperă. Oraşul, datorită plecării tinerilor care, bravo lor, nu s-au resemnat a rămas o colonie de bătrâni a sărăciei şi deznădejdii în care cioclul îşi face de cap cu sfidare de ciocoi şi vechi, şi nou. De platforma chimică unde lucrau odată 5.500 de oameni s-a ales praful. Principalele societăţi de pe platformă sunt falimentare, în ele nemairămânând decât câteva zeci de oameni, în special la birouri (directori, funcţionari, dar şi paznici,de parcă ar mai fi ceva de furat). Singura activitate e tăierea instalaţiilor pentru recuperarea şi valorificarea metalului. Se trăieşte de pe urma aerului inhalat în picaj. Cine e responsabil? Greu de spus,dar şi uşor dacă ne uităm că dictatorul-măslină a fost director şi acolo. S-a băgat peste tot,rahiticul pensionar cu ceafa groasă, acest lipom de uscăciune şi de interes.La cât a furat ar trebui să aibă buzunare mai multe decât organe interne. Cu toate că oraşul moare, dictatorul face vizite “în interes de serviciu” prin diverse ţări, vizite fără niciun efect. Între absurd şi personajele caricaturale s-ar situa aces om plimbăreţ prin partide, acest profitor fanariot care, în loc de greacă ştie numai limba de lemn. Nu e destulă sărăcia, nu e suficient că oraşul nu mai are autogară, că s-a demolat, că aproape nu mai are stadion(echipa de fotbal Chimica Târnăveni e pe undeva prin divizia Y),că nu mai are de scurtă vreme nici cultură, nici cenaclu literar,nimic, nici pragmatici şi nici visători. În urmă cu ceva timp, culmea, nu li se permitea certăţenilor urbei să intre în Instituţie pe uşa din faţă, deschisă doar înalţilor,înalţi plătăţi de cei mulţi, dispreţuiţi cum făcea distinsa chimistă a regimului trecut. Nu mai vorbesc de nepotismele cioclului pentru că nu ar încăpea în acest ziar,dar cred că DNA ar trebui să fie sesizată de abuzurile sale, multe uitate,dar de neiertat. Ar trebui controlat şi la cifre. Bineînţeles, ca un adevărat stalinist, a pus mâna şi pe presa judeţeană de unde a retras ca prin farmec articolele care îl vizau. Acum e prezent în mulţime, trage babele de mânecă pe stradă, le scarpină la sacoşă ca să le excite la buletinul de vot. Milogul, între neobrăzare şi fudulie,dacă îl scuturi bine, din el nu mai rămâne decât o monocelulară fiinţă. Nu sunt încurajaţi nici tinerii care au mai rămas, la diverse instituţii de infrăţire a oraşului cu altele de afară, surori înstărite, sunt plasate pensionare din gaşca sa, iar tinerii sunt daţi la o parte fiindcă nu cunosc limbajul de lemn al…parti-pris-ului. S-au promis multe, nu s-a făcut nimic, centrale termice, amenajarea Băilor Râioasa, o baltă cu apă binefăcătoare etc. Dar în campania electorală, cioclul oraşului, cu aprobarea consiliului a luat împrumut 2,3 milioane de euro pentru pingelirea provizorie a străzilor şi burţilor, deh, până trece votul. Pipi Tavă a declanşat marea asfaltare, şi zurgălăi şi-ar pune să mai fie votat. Acesta este comportamentul unui de om de stânga? Stânga cui? Trogloditismul politic nu il voi suferi niciodată, barbaria crâncenă şi neajunsul puterii le voi trata mereu cum merită şi cum tratează ele electoratul, mai ales în comunităţile care chiar au nevoie de locuri de muncă, nu de mila publică. Până una alta, dictatorul-măslină ar trebui urmărit prin farfuria oraşului Târnăveni de furculiţa DNA. Şi ajuns.

Darie Ducan

Niciun comentariu: