sâmbătă, 14 iunie 2008

Aşa e la noi, la români

După meciul de fotbal România -Italia, un meci bun şi plin de preinfarcturi microbiste, dar care s-a termitat acceptabil cu un 1-1, mulţi înfocaţi suporteri unii mai obezi ca alţii şi mai tipici băutori de bere şi ronţăitori de seminţe prăjite în oliţe -cum mi se spusese mie cândva - au început, ca de altfel şi unii oficiali ai sportului rege să îl înjure pe Mutu pentru ratarea loviturii de la 11 metri. Aceştia uită că practic Mutu a dat golul, deci el a salvat onoarea noastră, el a învins dar nu cum au vrut căţelandrii de stadion care aveau niscaiva bere la bord. Mutu a jucat genial şi golul său trebuie să ne bucure mai mult decât ne poate întrista ratarea ulterioară a loviturii sale. Numai că la noi există un banc: un român care se ajunge economic în America se întoarce în satul lui şi promite tuturor consătenilor să le dea lunar câte un salariu de 10 dolari fiecăruia, din prietenie. Oamenii sunt bucuroşi, mai-mai că îi fac statuie respectivului transoceanic. După câteva luni acelaşi afacerist vine şi le spune consătenilor că deoarece afacerile nu îi mai merg bine nu le mai poate da bani pentru că trebuie şi el să îşi ţină copiii la şcoală. Consătenii, trişti, revoltaţi că nu mai au dreptul lor, îi spun afaceristului: -Bine, bine, vrei tu să îţi ţii copiii la şcoală, dar pe banii noştri?! Aşa e la noi, la români, cu regret spun că uneori a fi consătean cu cineva e mai păgubos decât avantajos. Sentimental, că aşa e la români. Ce uşor desfacem statui! Gooool!!! Că aşa e la români!

Darie Ducan

2 comentarii:

Anonim spunea...

Hi ..bun banc:))))))of of of (veronica)

popescu spunea...

Gooooooooooooooooool! Ca asa se aude cand lovesti cutia craniana a poetului ducan, crescut la sanul laptos al lui paunescu.