luni, 5 mai 2008

Toată noaptea

Toată noaptea ai mirosit a poezie
Şi a bastonul lui Bacovia, uitat.
Lui i s-a tocit mânerul
Ca arginţii de prea mult trădat.

Ţi-am inhalat mirosul ca şi când
Voiam în plămânii mei să-ţi fac casă,
Să pun zăvor pe sacii pulmonari,
De-acolo să nu pleci decât mireasă.

Toată noaptea ai mirosit a poezie,
Dar am deschis geamul pentru puţin realism,
Îţi fumega gerul de prea multe combustii
Şi de nevoia mea de lirism.

Toată noaptea ai duhnit a poezie
Ca un beţiv; şi eram crâşma ta,
Apa ce-o asudam devenea vin
Pentru cina ce-o vei fi întins cândva.

Umblam cu nările larg deschise,
Toată să te iau în plămân
Ca într-o burtă din care să te nasc
Când vei dori să pleci, eu, să rămân.

Toată noaptea ai mirosit a poezie
Şi a bastonul lui Bacovia, uitat,
Când a aflat poetul că a el miroşi,
Cântând a râs şi-a zburdat.

Darie Ducan

Un comentariu:

Anonim spunea...

Hi Darie,...mi-a placut:)(veronica)