sâmbătă, 17 mai 2008

Magazin mixt II



România e acea rană fără cale care îşi resuscitează cerul.


#

Mare cutremur în China:circa 30 000 de morţi! Gândindu-mă la mereu pomenitul şi aşteptatul, ca o piază rea, cutremur de la Bucureşti, mă îngrozesc. Ar fi un prăpăd. Nu e vorba numai de clădirile vechi, ci de foarte multe altele nu tocmai vechi. Bucureştiul are un centru istoric, zona Lipscani, Blănari, Şelari etc. De ce nu se restaurează această zonă? Cum de ce? Îmi amintesc un episod din Constanţa. Plimbându-mă acum vreun an prin Constanţa, pe lângă statuia lui Ovidiu am remarcat paragina crâncenă a clădirilor, nezugrăvite măcar de zeci de ani. De ce? Pentru că anumiţi afacerişti au interesul să cadă, să se prăbuşească, deşi unele sunt un patrimoniu arhitectural unic, pentru că preţul terenului e foarte mare. Poate de aceea l-or fi exilat şi pe Ovidiu, să-l ardă la buzunar facerea unei case şi mai ales locul ei. La Bucureşti, aşişderea. Întrebarea ar fi cine are interes să cadă aceste clădiri? Pentru că sunt aproape sigur că e aşa.
#

Un distins om de presă a atacat de ceva vreme posesorii de bloguri, că n-ar avea nimic de zis, în fine, mai multe argumente mai mult sau mai puţin întemeiate. Eu sunt de părere că, deşi e multă gargară în blogosferă şi unii chiar nu au nimic de zis, iar alţii sunt foarte buni, această cale de comunicare e benefică, drept urmare continui şi eu să scriu pe blog. De ce e benefică? Pentru că dezvoltă spiritul critic, de care duce atât de multă lipsă societatea tâmpă în care trăim. Deşi uneori vulgară, plată alteori sau tembelă, această atmosferă nouă, numită blogosferă înconjoară pământul polemicii de la individual la colectiv şi aduce în prim-plan ceea ce anticii ridicau la rang de ideal: dialogul!

#

Ca un protest social al monumentelor a ars Moara lui Assan, binecunoscuta clădire de patrimoniu. Că nu avem ce măcina ştiam, acum nu mai avem nici cu ce. Pâinea de acum se va face din pietrele la rinichi, zdrobite, ale îmbătrâniţilor în scaunele direcţiilor de patrimoniu care nici măcar nu se sinchisesc să asigure paza unor astfel de monumente ca măcar să nu poată lua foc.

#

În faţa Bibliotecii Centrale Universitare au reaşezat statuia lui Carol I, ecvestră, pe cal. Statuia exista în perioada interbelică, acolo. S-a reîntors, ca un criteriu relegat. Criteriu pe cal. Aşteptăm întoarcerea statuii lui I.L. Caragiale în faţa Teatrului Naţional, care, nu ştim prin ce caramitrisme partizane (sau nu!) a fost mutată, fiindcă doare. Nici Teatrul nu mai poartă numele marelui dramaturg. Salutăm acest şah de statui şi preferăm să câştige imparţialitatea, fiindcă salutul nostru e cu o jumătate de gură.



Darie Ducan

Un comentariu:

praf si pulbere spunea...

Dai cu vorba