marți, 1 aprilie 2008

Adio albastru, SABIN BĂLAŞA !


ICAR

Lui Sabin Bălaşa


Din sămânţă a trăznit spre sus
Duhul fir spre călătorul fus -

Plecat cu geamantane de genomi
S-ajungă până unde fac stelele pomi,

Plecat cu un alai de nebuloase,
Atât de dârze că parcă au oase.

S-a descusut sub nori ploaia căzând
Zidită cândva c-o mistrie de gând.

A trăznit sămânţa în sus c-o vagă vină
Şi waţii spinilor parcă dădeau lumină,

Păsările s-au altoit pe ea ca nişte negi,
Ca nişte afluenţi pe care-i înţelegi.

Şi au venit cu aripi care genunchi au prins,
Apa genunchilor să se facă zăpadă de nins,

Reflex cosmic sub zboruri în sus,
Ţipăt ancestral înfăşurat pe fus.

Bolboroseşte carnea pe fusul părinte
Apă minerală a galaxiilor, fierbinte

Numai când aude cât ecou lăsa
Retroactiv duhul pe care-l înfăşa.

Zaţuri de cafea se ling între ele
De lipsa somnului flegmei între stele.

Trece prin nori un fuior de moarte,
Bâtă ce apa Styxului o împarte,

Toiag vertebral cu măduva secată
De liniştea suspectă, consolată.

Pe aripile lui încă se simt pereţii
Uterului matern, de dinaintea vieţii,

Se-aude mimica urechii ascultând
Prin acel perete, de dincolo de gând.

Şi seva trece prin trifoi rataţi
Ca Iov prin viaţă, ca un şir de ciumaţi.

Înaintează tainic, plin de ape mari,
Cu regnuri de undiţe, cu regnuri de pescari.

Un trăznet analitic, o pungă de lipomi,
Puroi mieros de stele şi atomi

Zboară până-i creşte iarbă-n cerul gurii
Şi roua ei îi stinge setea, ochii, nurii.

Din sfârcurile lui ies viermi de mere,
Din părul de pe piept curg erecţii de fiere.

Dar a trăznit spre sus şi se înalţă
Până unde se-apleacă Dumnezeu de se descalţă.

Catran de zăpadă e pe arderea sa,
Miroase a fosfor de câţi peşti căra,

Însă zbura duhul, zbura acest fus,
Zbura până unde nu mai era sus

Şi-atât de jos căzut-a el dintre eterni
Că l-au găsit urmaşii abia-n colon la viermi.

Şi încolţea acolo să zboare viermi de soi
În largul vânătăii cărnii de pe noi...


Darie Ducan, 1 aprilie 2008

16 comentarii:

Smarandita spunea...

"Suntem fiecare in parte un vis si o nascocire a materiei; dar toti la un loc suntem plamada unei singure iubiri."
"Dumnezeule mare, se zice ca ne-ai facut pe toti la fel! Biologic e posibil, eu ma simt egal si cu frunza. Dar de ce ne-ai facut sufletele atat de diferite?"
(Desertul albastru, Sabin Balasa)

si..nu as spune "Adio albastru!" pentru ca albastrul lui..ca si cel al Voronetului vor ramane de-a pururi.

Anonim spunea...

Tinere poet şi meteoric talent al lumii de acum, răsfoind acest blog, sau fiţuică pseudoliterară, am tras următoarele concluzii care, deşi nu te vor aduce la realitate - eşti prea îndopat cu laude excesive şi tâmpe - mi se par prea juste ca să nu fie spuse:
1) Ai putea să lucrezi la pompele funebre; adică ai atâta vervă şi logoree când vine vorba de decese, că mai bine dai dracului poezia de dragul artei si te apuci de ode postmortem;
2)Am impresia că fiecare moarte te gâdilă în mod plăcut şi te inspiră (fapt ce vine să completeze concluzia 1, dar ne duce cu gândul şi în alte direcţii neortodoxe)
3)Eşti snob şi nu pierzi nicio ocazie să te lauzi cu talentul şi cunoştinţele tale neverificabile şi neverosimile
4)Eşti penibil

Darie Ducan spunea...

Smarandita,

Da,sunt trist. Ai dreptate,nu trebuia sa spun "Adio ALBASTRU!" Părăsirea nu e niciodatăă albastră!

Darie Ducan spunea...

Anonim,

Aha. Vezi să nu faci bulbuci!

Anonim spunea...

Ce raspuns coerent ai dat stimabile! Esti istet foc!

Liv spunea...

E proasta poezia. Daca tot ai incercat s-o faci cu rima, ar fi trebuit sa te straduiesti sa aiba si ritm. Dar n-are. Cred ca oricine prefera o poezie decenta fara rima, decit ceva scremut, doar pentru ca in coada versurilor sa sune cuvintele. La tine suna, dar suna prost.
Nu m-as amesteca sa-ti spun ca scrii prost, pentru ca sint multi care posteaza texte pe internet, scrise jalnic. Insa ei n-au pretentia ca sint scriitori. Tu o ai, ti-o adjudeci singur, asa cum faceau acum un veac aia din America de Sud. Se trezea unu', lua 20 de oameni dupa el, si pleca la lupta, autointitulindu-se colonel. Dar aia aveau farmecul si poezia lor. Tu nu le ai. N-o sa ajungi un scriitor serios, de luat in seama, pentru ca ai doua mari defecte: esti netalentat si arogant in acelasi timp, si aroganta asta inseamna de fapt suficienta, iar suficenta nu va duce niciodata la constienta neputintei, a netalentului si, in concluzie, vei ramine asa cum esti, crezind ca esti bine, asa ca eu zic sa te tii de carte, pentru ca poti fi un profesor bun, si asta e de preferat unui scriitor slab.

profesorul spunea...

Darie,

Prietene, e foarte frumos poemul,chiar foarte frumos.E un univers cosmic pământenizat. Cred ca e cea mai frumoasa ilustrare a tablourilor lui Bălaşa. Mă bucur că scrii,alţii să comenteze, vor muri înghiţnd în sec când îţi vei scoate în lume toate poemele. Am auzit destule despre tine . Şi bune.Şi rele!

P.S. Te rog nu-l băga în seamă pe Liv!

Darie Ducan spunea...

Profesore,

Mă bucur că îţi place. Nu ştiu ce ilustrări s-au mai făcut,dar poemul meu de factură impresionistă e destul de decent.

Cu Liv nu mai vorbesc, dacă ţin bine minte din farmacie, Liv e numele unui medicament pentru ficat. Nu vorbesc cu toate cirozele. Ai dreptate,dar le respect opinia, ca dovadă nu le cenzurez. Prefer înjurătura cenzurii,deşi le detest pe ambele!

La bunăvedere!

Liv spunea...

Profesore,
îmi aminteşti de antrenorul echipei de fotbal a comunei în care am crescut. Deşi antrena în divizia D, deşi, în viaţa de zi cu zi era un biet maistru într-o uzină, avea pretenţia ca fotbaliştii să-i spună "profesore".
Aşadar, profesore, ai făcut şcoala la seral, sau ai absolvit şcoala profesională? Şi tu ai acelaşi argument retardat că atunci cînd cineva critică ceva, singurul resort care-l împinge să facă asta e invida? În afară de cartea aia pentru şcoala de şoferi şi de cartea de bucate, eventual fragmente din cartea de telefoane, ai mai citit ceva, profesore? Pentru că observ ca tot ce are rimă, pentru tine înseamnă poezie. Sau eşti profesor de sport, şi-n timp ce copiii au teză, încerci să-ţi îmbogăţeşti cunoştinţele pe bloguri?

Anonim spunea...

Multumesc albastru pentru acest frumos poem!

sinonim spunea...

Darie,
cred ca anonimul care ti-a multumit mai sus, e insusi Sabin Balasa. A apreciat poezia si ti-a multumit pentru ea, ca nu-mi explic cine altcineva ti-ar fi multumit pentru un poem dedicat cuiva. Poate te scoate la o bere.

Darie Ducan spunea...

Anonim,

Albastru să fie!

Darie Ducan spunea...

Sinonim,
(îmi place numele tău!)

Se poate. Dacă i-a plăcut lui Sabin, e bine! Cui nu i-a plăcut să nu-l citească. De detractorii mei nu îmi pasă nici cţt negru sub unghie!

ER!N spunea...

Fi-va trupul lui inmormantat in pamant, dar el va salaslui pentru totdeauna in albastru.

Denise spunea...

Sti Liv, sau cine e impotriva...si moartea e o arta, despre care se poate scrie in diferite circumstante (fie chiar moartea cuiva drag, celebru, etc). Mie imi place ca citind, peste ani si ani, sa-mi aduc aminte de Sabin Balasa, prin intermediul poeziilor lui Darie.
Nu stiu cat de in masura esti tu sa faci aprecierile...eu le fac, la nivelul meu, de eleva in clasa a X a, care pe langa ziare, reviste si numere de telefon mai citesc si carti de buna calitate. Nu inteleg de ce, in loc sa sprijiniti si incurajati, vreti sa stricati si daramati ce au reusit sa cladeasca altii pana acum.
Cu prietenie,
Denisa

Cora spunea...

Denisei
Bravo copil frumos!
Domnului anonim
Asa dupa cum iti este si numele ce ti l-ai ales iti este si conditia.Oportunitati pentru autodepasire sunt. Nu trebuie dacat sa intelegi ce ti se intampla.
Domnului poet
,,Materiam superabat opus''adica ,,Mestesugul intrece materialul''.Iar materialul este sublim si induiosator de crud . E demn de un palat al soarelui . Nu,nu acuz naivitatea ci vreau sa laud puritatea.
Naivitatea consta doar in a nu sti ca exista pensionari aflati in vacanta definitiva .
,,Gaudeamus''!adica ,,Sa ne bucuram''domnilor!