duminică, 23 martie 2008

Remuşcarea



Zi de zi prin faţa blocului în care stau, pe bulevard, trece un tramvai. Îi aud târârea zi de zi, îi ştiu ritmul pe care îl urăsc. Zi de zi prin faţa blocului meu trece un tramvai. Zi de zi la librăria de la parterul blocului meu se termină volumele de Labiş. Straniu. Intru în fiecare zi şi întreb, doamnele mă ştiu pas cu pas, cum eu îl ştiu pe Labiş vers cu vers, adică tot pas cu pas. Probabil la ora la care tramvaiul se pregăteşte să vină şi la ora la care eu întreb de cărţi, undeva mor căprioare fiindcă se taie păduri pentru cărţile lui Labiş, poet scos, de aceea probabil, din manuale asemeni filozofilor din cetate, după ce alţii s-au folosit de ei. De cărţile lui au murit căprioarele. El e vinovat. Conservând ceva a distrus acel ceva. Să nu fiu cinic,totuşi. Mi se pare foarte ciudat că tramvaiul trece fără nicio remuşcare, ca un ticălos, ca un porc cu ceafa groasă şi dau de el de câte ori ies pe balcon, îşi face tăbloasa viermuială zilnică pe nişte şine de prostie. Nu călătoresc cu tramvaiul niciodată, de aceea poate. De scârbă, de milă, de teamă şi de reculegere. Nu vreau să aud ce a mai rămas din măduva poetului învârtindu-se pe roţi ca o flegmă. Refuz halucinat această barbarie. Şi totuşi, ce face tramvaiul? Ce face vatmanul? O mai fi trăind? I-a dus măcar o floare poetului la mormânt? Oricum, dacă i-a dus-o, floarea era prea roşie şi cu mai multe microfoane decât stamine. Şi în moarte probabil îl urmăreau securiştii ordinari ai acelor vremuri. Dar tramvaiul trece zilnic prin faţa blocului meu şi îl privesc cu mânie de la etajul zece, unde se întâmplă să stau. Zilnic întreb de cartea lui Labiş de poezii la librăria de jos. Zilnic volumele sunt pe terminate. E foarte ciudat fiindcă Labiş nu e la modă, zic micii, nu e nici măcar fracturist. E învechit. Săracul, scrie cu rimă! E bătrâior! Trecând peste vorbele microscopicilor poeţi, intrigat de ciudata simetrie a întâmplărilor labişiene din imediata mea apropiere, mi-am luat inima în dinţi şi m-am urcat în tramvai, mergând cu el până unde a obosit însăşi ideea de şină, până la staţia terminus, până la depou chiar, ascuns după un scaun, să nu fiu văzut. În depou, peste noapte, tramvaiul a început să se fâstâcească, să transpire cu toată tabla sa, să i se înmoaie roţile, să i se aburească geamurile, ca lipite de nara unui căprior. A gemut o dată şi a scos un volum de Labiş, prinzându-l şi răsfoindu-l cu aparatele de capsat bilete. A luat aer în piept, adică în burduful său de la mijloc, a început să plângă precum un copil, ghemuit unde era depoul, lângă o pădure. A plâns tăcut în bezna ruptă ca un şal . A plâns atât de tare că a venit un cerb rătăcit, curios de atâta durere. Tramvaiul plângea şi cerbul şi-a frecat botul de tabla sa udă de lacrimi până când coarnele, ude de lacrimile de tramvai, cerbului i-au înfrunzit. La ora la care scriu, întors acasă, am terminat de mâncat, dar continui să plâng...

Darie Ducan

30 de comentarii:

Anonim spunea...

Este foarte frumos eseul despre uitatul Labiş, eseu trecut prin prisma propriei trăiri.Felicitări Darie!

Anonim spunea...

Tot eu sunt, revin.Şi tu eşti în luptă cu inerţia. O altfel de inerţie. Dar lupta este la fel de grea, Darie. Să te ferească Dumnezeu de tramvaie!

Anonim spunea...

1., eu nu sunt anonimul de mai sus., aşa pupincurist nu am mai văzut... auzi tu "inerţie" :)) aia e debilitate deja. bate câmpii. eseu despre uitatul Labiş - mă laşi-- că asta se face la şcoală... nu e. generaţia tânără dă teze din el. dar e aşa de "picură" eseul ăsta (e eseu? :-O) încât mi se pare mai degrabă o mare Prostie. dacă nu ai pune atât de multe patetisme şi ai scrie şi tu Natural, fără să umfli guşa găinii sau baloane... atunci...
are dreptate anonimulăla "Să te ferească Dumnezeu de tramvaie!" şi pe noi de rvelaţiile tale!

2. eu zic asta:

pe dracu' plângi. /dacă plângi ai o problemă. raportează la HUston"
dar nici tu nu te crezi. dacă te-ai crede ai fi dus cu preşu' sau cu pluta? dar tu eşti un geniu. Curând îl vei şi întrece. Tu o să faci ptr literatură mai mult decât a făcut el. O să pictezi cai verzi pe pereţi şi o să-i admiri şi alţii vor plânge...

am senzaţia că dacă ţii morţiş poţi fi schizo:

"rătăcit, curios de atâta durere. Tramvaiul plângea şi cerbul şi-a frecat botul de tabla sa udă de lacrimi până când coarnele, ude de lacrimile de tramvai, cerbului i-au înfrunzit. La ora la care scriu, întors acasă, am terminat de mâncat, dar continui să plâng...."

şi vezi că nu mi se pare ok formularea aia acolo "ude de lacrimile de tramvai, cerbului" nu că ar fi ceva ok în textul ăsta. nici tu nu eşti Ok. dar_ieduca_n...clişeele tale.

şi să mai zic ceva despre "Verificarea cuvintelor" ... mai bine ai folosi asta când scrii şi tu... un singur cuvânt: tfmux


Introduceţi literele după cum sunt arătate în imagine.
Introduceţi caracterele pe care le vedeţi în imaginea de mai sus

Anonim spunea...

Auzi anonimule 2 este o aluzie la cartea "Lupta cu inerţia", dar tu nu ai de unde să ştii asta! Poezia nu e cu....Guţă!!!

Darie Ducan spunea...

Dragă anonimule 1,

Te rog eu mult să considerăm că anonimul 2 e tramvaiul!


cu bine!

o anca spunea...

Din păcate îl uităm pe Labiş. Trecem prin Bucureştiul ăsta nestatornic şi fugar, ne urcăm în tramvaie şi nici nu bănuim că poate e acelaşi tramvai care l-a omorât pe Labiş. Îmi place mult cum scrii.
p.s. Te-am văzut la tv!

Liv spunea...

Textul asta e destul de bun. Imi place. Celelalte, cu Nato, cu bordurile, cu Basescu etc., sint slabe, dar asta suna altfel. Daca-l mai slefuiesti putin, cred ca-l poti publica intr-o revista literara fara probleme. Vorbesc de o revista mai serioasa, nu de fituici care publica orice.

Darie Ducan spunea...

Liv,

Fiecare cu LIVada sa. Să mai crească a ta. De ce intri în a mea dacă nu-ţi plac fructele ei?

Darie Ducan spunea...

O anca,

Cât Labiş trebuie să moară
Flexibilă să facem şina,iară?

Liv spunea...

Intru dintr-o curiozitate psihologica, nu dintr-o sete de lectura. N-am timp sa citesc tot ce mi-am propus si am multe restante. N-am timp sa citesc in ritmul in care apar cartile bune in librarii. Zac necitite in biblioteca mea doua volume de Saul Bellow, aparute luna asta, unul de Philip Roth si alte citeva zeci scrise tot de autori americani, mai tineri. Pe mine ma intereseaza altceva pe blogul asta. Sint curios de ce oameni care n-au nici cea mai mica legatura cu literatura, din rindurile carora se simte ca n-au citit mare lucru, se incapatineaza sa discute despre asa ceva. Ma intereseaza mirarea si extazul lor la scrierile tale inca stingace, cind pe piata apar volume colosale, carti cu adevarat mari, scrise, din pacate, de autori straini. E ca si cum ai avea mijloacele necesare sa poti vedea Parisul, Praga, Venetia etc., si tu te extaziezi de maretia Sloboziei si de minunatele detalii arhitectonice ale Caracalului. Apoi ma mai intereseaza aventura constiintei unui tinar scriitor, asa cum esti, sau macar cum vrei sa fii, si asist uimit la explozia unui ego, intr-un ritm in care valoarea literara a scrierii nu creste. Daca o sa mergi vreodata la barul scriitorilor de pe Bulevardul Dacia, o sa vezi tot felul de fosile literare care-si lauda reciproc talentele prin circiuma, la o stare de bere sau de vin, si pe care le leaga doar micile lor orgolii si micile ego-uri gata sa plesneasca. Nimic n-a dat ceva care sa reziste timpului, insa toti vorbesc despre sine de parc-ar fi cel putin Saul Bellow, de care aminteam mai devreme. Intru pe blogul asta pentru ca si tu, ca multi alti scriitori tineri, preferi lauda venita din partea unor ignoranti, criticilor venite de la unii care stiu ceva mai mult. Ma intreb, atunci, ce putere de analiza ar putea avea un astfel de om, cum ar putea picta in culori simfonia strazii, de exemplu, cind ochii lui sint fixati doar pe sine? Si asta ma fascineaza, pentru ca eu nu urmaresc formarea unui scriitor ci, cum ti-am mai spus, aventura constiintei unor personaje care, peste 15 ani, vor fi ori profesorii nostalgici si prafuiti, fie scriitorii ratati de miine. Scriitorul Darie Ducan nu cred ca poate ajunge atit de mare, incit sa ma intereseze. Am ales, vorba lui Noica, marile bulevarde ale culturii, nu stradutele laturalnice. Am ales sa nu fiu un scriitor mediocru - si cu atit mai putin sa citesc alti scriitori fara perspectiva, si mi-am propus sa devin un cititor talentat. (Am uitat sa-ti spun, chiar daca nu-mi plac manelele, citesc cu atentie tot ce apare in materie de versuri. Ma amuza prostia in stare pura. Pentru mine, manelistii sint niste prosti mai amuzanti, mai originali decit astia care iti comenteaza scrierile). De asta si din zeci de alte motive, nicidecum necesare, dar suficiente, gasesc o fisura de 10 minute in timpul meu si fac o plimbare prin livada ta. Pomii sint inca mici si fructele abia inmugurite, dar imi place. Ma simt ca un clovn pe o plantatie de castraveti.

gava cristian spunea...

anonim2 made in Romania Ferentari

Anonim spunea...

D-le Liv, scriitor mediocru, cum vă şi caracterizaţi singur, şi probabil sincer, de ce sunteţi atât de sigur că sunteţi, în schimb, un cititor talentat, fapt ce vă permite să daţi verdicte literare ? Oare nu spuneţi,că "strugurii" talentului tânărului de faţă sunt... acri, numai pentru faptul că nu puteţi, asemenea vulpii, ajunge la ei? Sau la el? Eu cred că da!Rămâneţi cititorul talentat, dar numai pentru camera dvs. mica, asta în eventualitatea că staţi la bloc.

Liv spunea...

Anonim,
n-ai inteles nimic, dovada ca si pentru a pricepe ce spun altii iti trebuie un talent.
(Baiatul asta scrie inca prost, si va scrie din ce in ce mai prost, atita timp cit nu apar si personaje care sa-l critice. Daca va continua sa fie laudat de unii slabi de minte si de carte, care-l vad ca pe un Balzac, exact asta va ramine: un Balzac pentru unii care n-au citit nimic. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun)

Anonim spunea...

Şi încă ceva, d-le Liv. Vă place sau nu dar Darie Ducan, Gava Cristian, Petru Fluieraşu, etc. sunt foarte tinerii literaţi care în câţiva ani vor însemna ceva în literatura română şi nu numai.Se pare că invidia doare câteodată. Numai bine.

Liv spunea...

Inteligenta unui om nu se masoara in sensibilitatea la lingusiri, ci in puterea de receptare a criticilor. Eu unul, prefer un destept care sa ma atace, unui prost care sa ma laude.

Liv spunea...

anonim,
iti dau cuvintul ca nu-i invidiez. O invidiez pe Zadie Smith, pe Jonathan Franzen, pe Jeffry Eugenides si pe multi altii. Dar in nici un caz pe tinerii astia.

Anonim spunea...

D-le Liv. Dumneavoastră aţi pierdut, din lipsă de talent, un...tren. Oare răutăţile arătate nu sunt refulările faţă de un tânăr ce a prins, la o vârstă fragedă, acest tren?

Darie Ducan spunea...

Oameni buni(sau răi),

Subiectul e LABIŞ, nu eu!

Anonim spunea...

D-le Liv, dvs. sunteţi deşteptul care atacaţi, nu? Oare nu atacaţi ca să vă apăraţi? Şi iarăşi revenim la frustrările dvs. din trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat.
Dar văd că a intervenit d-l Darie. Cred că are dreptate. Subiectul era LABIŞ.Aşa că eu voi încheia cu dvs. această nevinovată polemică.

Anonim spunea...

Vad ca s-au aprins artistii la eseul asta, ceea ce ma bucura, caci a fost luat in considerare. Intr-o oarecare masura, textele care starnesc cele mai aprige polemici sunt si cele mai bune. Mediocritatea nu atrage nici macar cascaturi. Mie imi place, patetic sau nu, lacrimogen sau nu. Este Darie Ducan camuflat in cuvant, este viziunea sa. Gusturile nu se discuta, e drept. Dar talentul se apreciaza.

Andrei Vornicu

Cristinutza spunea...

D,
Tu ai ce ai cu Labiş. Îmi place povestirea ta. Arată că nimic nu e întâmplător,că trăim sub aura spaţioasă a inefabilului. Te-am mai auzit cândva vorbind despre Labiş. Parcă atunci ai făcut-o mai frumos,deşi mai puţin unitară luarea de cuvânt. Căci o vorbeai, era ad-hoc.

cu bine...

Darie Ducan spunea...

Andrei Vornicu,

Aşa e. Îmi place şi nu mă sfiesc să fiu patetic. Nu din dorinţa expresă de a fi,ci pur şi simplu.Te mai aştept să o comitem!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Darie Ducan spunea...

Cristinutza,

Se poate. Uneori suntem mai inspiraţi, alteori mai puţin inspiraţi. La Capşa povesteam? Nu mai ştiu. Îţi recomand un reportaj făcut de Stelian Tănase de curând despre Labiş. Nu e cine ştie ce, dar e frumos!

Liv spunea...

Am "rasfoit" blogul asta si am constatat ca, de-a lungul timpului, cind cineva indrazneste sa nu laude textele autorului, intervine fie Gava Cristian, fie un anonim, care fredoneaza acelasi refren: pe autorul criticilor il roade invidia. Tinarul Gava exclude ab initio faptul ca o critica poate porni si din alta ratiune, si cu asta demonstreaza doar cit de limitat gindeste si ce univers chinuit si pustiu il apasa. Domnul Gava are de mic vocatie de scriitor ratat. Toti betivii de prin barurile scriitorilor, care-si pling lucrarile nepublicate sau nerecunscute drept capodopere, invoca acelasi lucru: invidia confratilor. Ei sint geniali, senzationali, scriu impecabil, nu gresesc niciodata, dar latratul celorlalti le impiedica zborul. Sint atit de fecunzi incit publica, in prag de majorat, citeva carti pe an, toate exeptionale, in timp ce in SUA, de exemplu, la un debut de lucreaza citiva ani, in tacere, fara haite de aplaudaci. Jonathan Franzen a lucrat citiva ani la "Corectii" - consdierata cea mai puternica aparitie editoriala, la nivel mondial, din ultimii zece ani.
Sint zeci, poate sute de exemple. Nimeni n-a scris pe banda rulanta si-a facut-o excelent in acelasi timp. Eu vreau sa spun ca Darie Ducan nu are talent, n-are simt poetic, dar poate compensa prin munca, rabdare si modestie. Dar daca nici pe-astea nu le are, cred ca n-are nici o sansa. Spaima poetilor n-ar trebui sa fie tramvaiul sub care Labis a alunecat beat mort. E un alt tramvai mult mai dur, "un tramvai numit dorinta", in care nu poti urca asa, cu mintea-nvaluita-n fum(uri).

Anonim spunea...

D-le Liv, "tramvaiul numit dorinţă" văd că l-aţi prins doar pe ecran lat! Vă deplând îngustimea "viziunii" (am vrut să spun vizuinii) şi sincer vă compătimesc.Tinerii pe pe care i-am enumerat nu au încă 20 de ani şi au scos deja din tolbă (tolbe) bastonul (bastoanele)de mareşal. Timpul e de partea lor.Nu spun "Să nu uiţi, Darie", ci spun să nu uitaţi d-le Liv(resc?)ceea ce am spus.Veţi vedea că am dreptate!

Liv spunea...

Orice este posibil, domnule Anonim. Nu vreti sa-mi spuneti numele dumneavoastra, ca sa am cui cere scuze peste un deceniu, cind voi fi constatat ca m-am inselat?

Anonim spunea...

D-le Liv, numele meu nu are nici o importanţă. După cum cred că aţi constatat n-am folosit trivialităţi la adresa dvs.Sunt un om civilizat şi nu-mi permit astfel de lucruri nici când sunt sub "scutul" anonimatului.Eventual mici ironi nevinovate.V-aţi întrebat vreodată de ce atâţia oameni mari ai naţiei s-au exilat sau au fost nevoiţi să se exileze din (de) ţara lor? Macedonski, Caragiale,Cioran, Ionescu, Vişniec, Eliade,Cotruş, Brâncuşi, etc.Pentru că în ţara lor opiniile lor, talentul lor, felul lor altfel de-a gândi, etc. era reprimat încă din faţă. Suntem cel mai frumos şi cel mai ingrat, în acelaşi timp, popor din lume. Ne devorăm valorile la noi acasă.Le decimăm dacă încearcă să iese din rând. Cineva, undeva, spunea foarte adevărat:"Ne omorâm valorile ca să avem apoi ce comemora!"Nu credeţi că prin felul dvs. de a da verdicte categorice faceţi parte din acea categorie. Meditaţi, vă rog, la aceste cuvinte!

Anonim spunea...

Am vrut să spun din faşă nu din faţă. Se mai întâmplă. Îmi cer scuze!

Darie Ducan spunea...

Dragă Anonim,
Te rog eu mult să îl ignorăm pe Liv. Eu cel puţin îl ignor. Să fiarbă-n sucul lui propriu. Nu mă îmbolgăţeşte cu nimic,nu mă împuţinează cu nimic iar asta nu înseamnă că nu accept critica.Nu îi mai răspund. E prea fin ca să îi spun bou,deşi ar fi unul dar nu vreau să jignesc bovinele care ne dau carne,care ne hrănesc. ACEL MÂNCĂTOR DE SEMINŢE tipic românesc se resimte în el, stând în maieu şi cu berea în faţă. Râgâială plăcută, stimată imbecilitate!


P.s. Cristian Gava e un tânăr scriitor de cert talent şi de atitudine,un om de valoare,nu pentru că mă laudă, cum îl laud şi eu, ci pentru că l-am citit şi aş susţine asta şi dacă am fi duşmani. Liv, te rof frumos nu mă citi,îmi vor voma cuvintele pe tine...

Punct.

Liv spunea...

Anonim,
tu ai simtul ridicolului? Il compari pe Cioran sau pe Eliade, ca sa nu mai spun de Caragiale, cu Darie Ducan si cu Gava? Tu ai citit ce scria Cioran la 20 de ani??? Cred ca o comparatie intre Cioran si Gava e penibila si ii jigneste pe amindoi. Caragiale a plecat din tara acuzat de plagiat, si nu pentru ca n-ar fi fost recunoscut. Cioran era destul de cunoscut si in Romania, si Eliade la fel. Pe ei i-a atras mirajul exilului, ei au renuntat la Romania, nu Romania la ei. Au fost valori recunoscute la timpul lor, si nu postum, si gindeste-te la Arghezi, Blaga, Preda, Barbu, Sorescu, Stanescu, Paunescu si multi, multi altii.
Cit despre Darie Ducan, daca pina acum aveam indoieli ca nu va deveni un scriitor important, acum sint sigur de asta. Are un orgoliu mult prea manelistic si un orizont limitat. E un om care nu incearca sa-si perfectioneze scrisul, scrisul nu e un scop, nu e o tinta, ci un mijloc de a capta atentia. Nu-l intereseaza cita valoare are ceea ce scrie. Nici el nu stie sa aprecieze. Barometrul lui e lauda celor din jur. Restul e tacere.