luni, 10 martie 2008

Omul-bordură, W.C. Homo

De-o vreme, în dragul nostru oraş, rotund ca o gură de tun şi periculos ca o floare există un om invizibil, un om generic bătrân, foarte bătrân. El nu îşi socoteşte vârsta în ani, ci în borduri. În fiecare zi e văzut omul cu bască şic, plin de Vid în cap dar cameleonic şi isteţ ca o şopârlă. Omului îi place să facă multe contururi. Isteţul a pus borduri gaurei macaroanei, punctului pe i, să nu fie atacat de alte litere şi chiar şi sâmburelui prunei, ca nu cumva viermii acestei fructe să atenteze la sămânţă. Ce grijuliu e acest nătăfleţ om cu mâini lungi, exact pe măsura buzunarelor noastre, ce jegos se comportă cu banul public. Se schimbă bordurile mai des decât cămăşile la oamenii curaţi. Câtă nesimţire! Se schimbă bordurile ca să delimiteze ce? Că drumuri nu avem, ci un fel de circumvoluţiuni cu adânciturile exact atât cât să-ncapă roata căruţii, încă! El veşnic pune borduri, deşi cele scoase sunt bune, întocmai ca în teatrul absurd în care un om bate cuie şi cineva vine în urma lui şi le scoate pentru ca primul să aibă ce bate din nou. Asta e o gimnastică de verb, nu un verb! Se fură din faţa noastră, căci din buzunarele noastre se fură demult, iar în buzunarele Omului-bordură intră milioane de euro. E incredibil cum se pot face afaceri deschise, fără perdea şi totuşi care put, în România, ca în India sau Pakistan(le-am alăturat bine!) E senzaţia de muncă, să pară că se face ceva, că muncim din greu pentru propăşirea....bla...bla...bla. Dar acest viermoid borduragiu, invizibil, de atâtea curse în afara ţării nu vede, nu vrea să vadă, banii îi intră prea mult în cont. Ar trebui să ne îngrijoreze pentru că nu se va opri aici, va pune borduri prin tot universul, pe Calea Lactee, acolo se va numi prund munca sa. Va pleca încet-încet cu bordurile în cer ca toţi pungaşii cu clasă, ca toţi îngerii care sunt diavoli şi ne dau lecţii de gospodărie locală după un mandat în care numai au vorbit, asta când nu au fost plecaţi. Şi-a făcut şi-ăsta plinul, altul la rând! Numai că viitorul nu va pune borduri ca dinţii-n gura maică-sii, ci sperăm să şi facă ceva. Ăsta deocamdată numai delimitează. El ştie ce. El şi corul de oameni care au creierul neted ca fundul preşedintelui când era mic.

-Plantăm borduri. Ce pomi or fi ăştia, mămică? Ce fructe or face?
-O, puiul mamii, fructele acestui pom sunt buzunarele goale!
-Au sâmburi mulţi, mămică?
-Da, puiule, mulţi, şi mai ales se acoperă între ei.
-Şi cum se numesc, mămică, livezile acestor pomi?
-Economie de piaţă, copile. Economie de piaţă!


Darie Ducan

5 comentarii:

gava cristian spunea...

cata expresivitate!"sa scrii bine despre toalete-un geniu o poate face numai"-hemingway

Liv spunea...

Cristian, e foarte slab textul. E scis fortat si stingaci. Si-n plus, tema e batuta si razbatuta. Despre borduri s-a scris enorm in ultimul an, si unii au facut-o mult, mult mai bine.
Prietenul tau nu e un geniu. Dar, daca tot vorbim in proverbe, pe asta il stii? "Intotdeauna, un prost, gaseste un altul mai prost, care sa-l admire".

Darie Ducan spunea...

Să trăiţi domnule Liv,poet universal de factură anonimă!

Anonim spunea...

D-le Liv încerci să te bagi singur în seamă.Îţi place sau nu dar Darie şi Gava sunt tinerii care "mâine" vor fi purtători de opinie în România. Şi merită !

gava cristian spunea...

"In tara noastra amarata
Cacatii scriu in loc sa puta
Iar autorii importanti
Nu pot sa scrie de cacati."----Tudor Arghezi

Poate va regasiti domnule Liv,intr-una din categoriile de care vorbea batranul Arghezi ,atunci cand nu ii lasati pe altii sa scrie valoros si criticati nefondat.Se vede invidia de capusa intelectuala ,care neconstruind nimic se hraneste cu mizerie,aruncand cu noroi, nefondat.Nici nu incerc macar a ma inalta macar in abisul intelectual puturos din care proveniti.