miercuri, 12 martie 2008

A murit Ovidiu Iuliu Moldovan !


S-a stins Ovidiu Iuliu Moldovan, marele actor. Să îi fie ţărâna uşoară cum replicile uşoare, dar grave i-au fost!
Pe mormântul lui Eminescu, florile şi iarba se usucă cu vocea lui.
Ascultaţi Venere şi Madonă în recitarea sa:
Darie Ducan

13 comentarii:

Anonim spunea...

D-le Darie, ştiaţi că tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan, pe nume Iuliu Moldovan a fost perceptor în plasa Sărmaş (azi jud. Mureş)? Aici s-a născut actorul la 1 ianuarie 1942. Tatăl său (n.8.11.1910)a fost masacrat de horthyşti tot aici la 16 septembrie 1944, împreună cu întreaga comunitate evreiască din cat.Date mai multe se găsesc în cartea "Crucea pământului" de Vasile T. Suciu şi Gheorghe I. Bodea, Ed. Tipomur, Tg. Mureş,1993.

Anonim spunea...

.....M-am grăbit şi a ieşit cat în loc de sat. Îmi cer scuze!

gava cristian spunea...

Dumnezeu sa il ierte!Excelenta metafora,Darie!

Darie Ducan spunea...

ndAnonim, te rog, da-ţi un nume. Nu e necesar, e indispensabil să se cunoască adevărurile triste ale Ardealului.Bucureştiul nu e interesat. Pentru el, Ardealul nu e decât o parte din pib si cam atat, o chestie prin care trec mai marii lui când merg să cucerească vestul. E trist!

Cristian Gava, te rog, insist chiar, să mă şi critici! Mersi oricum!

Liviu Iancu (Liv) spunea...

Salut. Mi-a placut ca nu te-ai suparat in urma comentariului meu de la textul cu bordurile. Asta e un semn de inteligenta. Te-am judecat gresit si iti cer scuze. E prima oara cind atac un om pe blogul lui, iar el nu reactioneaza. Din motivul asta, tot pentru prima oara, semnez un comentariu cu numele intreg. Mai vorbim.

Liviu Iancu (Liv) spunea...

... ma enervasera comentariile elogioase la textul tau, pentru ca nu era atit de bun. Nu cu tine ma certam, de fapt, ci cu mine, cel de acum 15 ani. Si eu scriam pe atunci tot felul de lucruri, poezii, nuvele ... Incepusem si un roman. Toti prietenii imi laudau talentul. Ceea ce mi-a lipsit mie atunci era cineva avizat care sa ma critice. Cineva care sa ma puna la punct, care sa fi citit mult mai mult decit mine si sa-mi spuna unde gresesc. Prietenii mei de atunci citeau mult mai putin decit mine, iar laudele lor nu reprezentau nici o garantie ca ceea ce scriu e bun. In timp am incetat sa mai scriu, iar viata mea s-a indreptat intr-o cu totul alta directie. Poate ca e mai bine asa, poate ca in Romania de azi, ca scriitor as fi murit de foame. Cine stie?

Darie Ducan spunea...

Liv,
Sunt un on înţelegător, înţeleg frustrările oamenilor şi, când le şi cunosc nu mă supăr.Le suspend în aer şi le las acolo. Mai scrie,nu e totul pierdut! Cu bine1

Liv spunea...

scriu, normal. din asta traiesc. nu m-am facut inteles. nu e vorba de frustrari. carti poate publica oricine. si chiar publica toata lumea. si poezii la fel. nu la genul asta de scrieri ma refeream eu. imi pare rau ca acum 15 ani nu mi-a strivit nimeni aroganta si ca nimeni nu mi-a spus ca scriu lucruri puerile. imi pare rau ca m-am comparat cu oameni mai slabi decit mine si ca m-am bucurat ca le sint superior. si uite-asa m-am crezut la un nivel ridicat si n-am mai progresat. am avut destul simt al ridicolului sa nu public ce scrisesem. dar nici n-am facut vreun efort sa scriu ceva mai bun. sa public pe poezie.ro, in diverse reviste sau sa scot carticele pe care le citeste omul si apoi le uita as putea s-o fac si acum, cum as fi putut si atunci, dar nu asta am vrut. nu maculatura. am inteles mai tirziu ca pentru a scrie trebuie sa lasi ego-ul la o parte si ca nu de laude ai nevoie, ci doar de critici. am citit mult prea multa literatura buna ca sa-mi permit sa scriu o carte proasta, sau mediocra. ca sa-ti faci o idee ce inseamna pentru mine carte proasta, cu exceptia citorva volume, sub 10, publicate in Romania dupa 1989, restul mi se pare maculatura. daca intri pe poezie.ro, vei vedea ca toti tinerii poeti de acolo scriu la fel. nu invidiez pe nimeni dintre cei care isi publica azi scrierile in romania. mi se par slabe. dar daca-mi place ceva, nu pot sa nu admir. cum ar fi scrierea asta, care e culeasa de pe un blog. e plina de forta: http://abjectu.weblog.ro/2006-08-07/94708/habar-n-am.html

Darie Ducan spunea...

Liv,
ai dreptate, se scrie mult si in mare parte şi prost. Tocmai fiindca poate publica oricine e incitant să fii poet adevărat,dar pentru asta trebuie să publici cărţi, un poet există prin cărţile sale,nu prin activitatea pe un sait literar sau nu, acestea sunt anexe. Cine e poet adevărat va rămâne. Nu sunt doar 10 volume admirabile după 90, ci mai multe,dar un poet nu poate fi judecat după o poezie, nici măcar exclusiv după un volum, ci după suma scrierilor sale,asta dacă vrem să facem o judecată corectă. E multă maculatură dar există şi mari poeţi. Păcat că scriu puţin, dar au timp.

între frustrare şi nefrustrare,
poezia nu-i răspuns, ci întrebare.

Denise spunea...

Sti, eu sunt din ce in ce mai trista pentru ca imi dau seama ca ne pierdem valorile, iar in schimbul lor nu rasare nimic...

Darie Ducan spunea...

Denise,
Ba răsare uneori, răsare,dar suntem orbi să vedem şi, brusc, după ce mor lujerii, brusc, vedem!

Sanziana spunea...

Darie,
Am constatat citindu-te ca mai exista oameni din generatia noastra care stiu sa aprecieze veritabilele valori,care stiu sa iubeasca, sa simta si mai ales sa scrie in maniera marilor genii. Desi as putea spune ca esti inca la inceput, ca exprimarile uneori sunt sovaielnice, tin sa te felicit pentru talentul si reala ta vocatie in ale scriiturii.Cum spunea Kant, "caracterul consta în taria hotararii cu care cineva vrea sa faca ceva si pune acel ceva in executie", iar tu pari sa ai acest atribut.

Poate vom discuta candva ...
Sanziana

Darie Ducan spunea...

Sânziana,

Mulţumesc de opinie,dar nu eticheta înainte să citeşti tot. Citind tot poţi afla cât la sută e şovăielnic şi cât nu. Eu cred că mai mult nu. când bronzul unei statuiete are o găurică(cum orice lucru din bronz are) să vedem statuia mai întâi. Citeşte-mi cărţile, atitudinile şi vei vedea că nu sunt şovăielnice decât unde e cazul şi şi acolo, ca un apanaj al ironiei.

O zi buna!