miercuri, 5 martie 2008

Legea celor cinci Elene

Asemeni câinelui lui Pavlov, istoria a învăţat să se teamă în momentul în care aude nişte nume. Istoria are o problemă cu controlarea instinctelor, la toate etajele ei, gradual. Nici în ziua de azi nu stă mai bine. Politica, desigur, politica. Evident, politica! Politica românească suferă, în maladiva şi subtila(până la bardă!) ei tradiţie de efectul glandei salivare. Salivează însă nu de foame, ci de teamă, de teama că dacă nu vei fi umil faţă de cine trebuie nici măcar nu poţi spera să salivezi de foame. Cât despre merinde, ia-ţi gândul! Nu de azi-de ieri periatul e o ideologie de bază a unora, dar el intră de multe ori prin anexe politice prezente. Se spune printr-un clişeu că în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie. Da. Dar la noi se află o Elenă. Aceasta este resurecţia Elenelor . De la Elena Cuza au plecat multe în politică prin bărbatul ei. Elena Lupescu s-a rujat, şi-a pus pălăria şi ne-a sedus regele până ce a provocat criza dinastică a perioadei interbelice. Elena Co2 ne-a turnat acid sulfuric pe memorie şi ne-a ţinut vreme lungă flămânzi într-un formol al izolării. Fiecare a fost o Elenă pe care istoria n-a putut-o rata, cu toată Troia României de ieri, de azi. Azi avem o Elena Băsescu votată aproape în unanimitate Secretar general al tineretului democrat. Un gest de ereditate, o încercare de dinastie, un periaj venit dinspre PD, secţiunea „dinţi de lapte” care a vrut să-şi consolideze relaţia şi aşa favorizată cu Traian Băsescu( e ca şi cum ar fi făcut un copil cu el!). Iată rolul de lipici al modistei care şi-ar putea face chiar un program electoral din rostirea unei propoziţii şi chiar un program proiect politic din rostirea unei fraze. Nu continui pentru că după o pagină ar fi Dumnezeu pe pământ. Ea, nevinovata e un fel de răspântie a politicii, o intersecţie de drumuti unde, de obicei, este şi câte-o troiţă( că de aceea e aşa novice), între Băsescu şi Hrebenciuc jr., între extreme. Ea e nodul „sforilor”, zic unii, se şuşoteşte pe bulevarde, pe la colţuri. Pardon, mon cher, ea nodul şttreangului politicii româneşti, un nod strâns, evident conform ultimei mode. Ce instabilă va fi lumea pe tocuri! Mă cutremur! A spus că e o tânără ca toate tinerele, nu fata lui tata. Eu cred că planul ei secret e să devină prim-ministru ca, măcar aşa, preşedintele să se înţeleagă cu premierul. Dar poate ar renega-o Băsescu, mai ştii?! Oricum, noi trăim cu toţii pe acelaşi fir al modei care, în deşirarea sa porneşte din blugii aduşi cu vaporul de tata şi se termină în hăinuţele purtate de fiică pe podium. Şi apoi să nu mai zicem c-astă viaţă e subţire ca o aţă? Probabil aţă dentară pentru dinţii lui tata! Cealaltă Elena, Udrea, e temută în partid ca un cal troian, e temută, toţi îţi zic: te mută dacă nu îi intri-n voie! În politică ea a venit fugind pe scările rulante în sus, asta o face temută şi îi atrage o antipatie crispantă,pentru că nu a aşteptat ce avea să vină. Înţeleg de ce Traian Băsescu e bulversat şi produce atâta seism în politica românească: pentru că e ca un copil cu două moaşe, are două Elene, la fel cum România are şi ea două Elene ale ei, U.E. şi S.U.A. Elenele sunt, după cum putem vedea, de diferite mărimi, dar ele există ca o invazie înfiorătoare.Aceste Elene sunt ca nişte pari de sfoară de-ntins rufe , că ne place spălatul în public, har domnului! Tot acest potpuriu de Elene nu sunt decât ielele ce ne-au fost trimise cândva. Vai de steaua noastră ciungă! Prin Ferentari, probabil, băieţaşii ar zice :El? e, na!
Da, el, adică ea. El prin ea. Dar nu, Băsescu nu se lasă condus de alţii. Nu. Dar de altele??? Pe holurile politice numele Elena stârneşte temeri, li se ridică tuturor părul pe mâini şi stă drepţi, milităreşte, ca oştile care, ca într-o răsucire a lumii, au luptat pentru Elena din Troia. Semnează, din ce în ce mai orb, Ho,meri!

Darie Ducan