luni, 31 martie 2008

Gând pentru Nichita

Nichita,
Nenăscuţii tăi câini
Azi noapte au lătrat zăpadă.

Au lătrat, au lătrat
Până s-a făcut pământul alb.

Au lătrat singuri,
Au lătrat că n-au pe cine lătra.

Au lătrat zăpadă până aceasta
A devenit oameni de zăpadă

Şi-abia atunci au avut pe cine lătra!



Darie Ducan, 31 martie 2008

4 comentarii:

adrian david spunea...

vai de mine si de mine! PATETIC !

Darie Ducan spunea...

Adrian David,

Vai de tine! Si ce e rau in a fi patetic?

Anonim spunea...

Ora de iubire


lui Nichita Stanescu



De-as fi nerostit cuvintele sau
de le-as fi nespus tot
nu m-ai fi neanteles

Stiu sau
nu stiu
dar sunt atat de nesurprins alergand
pe lespezile goale
incat
m-as putea negandi sa-ti ofer
o mana
netremuratoare

Poti sa-l iei
drept un strigat al neuitarii
sinelui
Poti sa-l iei
drept un strigat al nevoii
de sine
Fi tu Asinea
mea
si
n-o sa mai nerespir
din tine

hi...nu am scris eu poezia ..dar mi-a placut:)))shhhh(veronica)

Darie Ducan spunea...

Veronica,

Îmi place poemul. Nu ştiu al cui e dar e mulat pe stilul lui Nichita