luni, 31 martie 2008

Doamna Urinidi

O doamnă pe care nu o prea bagă nimeni în seamă, nici măcar în origini, s-a apucat să îl vorbească de rău pe George Pruteanu în tocmai ziua îngropării sale. Că ar fi fost un ratat, că n-ar fi fost nici măcar profesor, ci un oportunist ieftin şi atât. Urât gest ţi total fără acoperire atât acum cât şi peste două luni când se va fi stins patetismul sincer al morţii omului. Această doamnă Urinidi, umflată de aciditatea urii sale şi a propriei ratări masive asemenea şuncii pe care o priponeşte cu umbra a învăţat să fie Gică Contra mereu. Ba ne... evanghelizează de ne doare conştiinţa, ba ne bate bine cu parul neruşinării sale putrede şi "scrofuloase". Mungeşte şi face pipi, dar nu ştiu ce face mai întâi, această Fata morgana fără fată şi fără morgană, această celulă fără nucleu şi cu o citoplasmă cam anostă, atât de anostă că parcă din ea se depune tot praful. Doamnei Urinidi, conform numelui, dar mai ales caracterului, ar trebui să I SE. Să spună MI S-A! I se va, nu am nicio îndoială. Să se mai ducă la analize şi să nu mai arunce cu noroi în oamenii care au făcut ceva, o operă civică, lingvinstică, ea în opera ei, (e)vanghelista nu a făcut nimic lingvistic, ci doar lingual. Ea ne vorbeşte, pardon, ne grohăie suav despre moralitate? Ea? Ruşine!Dar vine el şi Crăciunul!



Darie Ducan

Niciun comentariu: