joi, 20 martie 2008

Buimăceala Nato, dato, luato...

Bucureştiul e în aceste zile de dinainte de summitul Nato un oraş împuţit şi pestriţ ca subsuorile ţigăncilor florărese. Un oraş îmbâcsit în care se face curăţenie doar fiindcă vin boierii lumii să mai traseze hărţi şi viitoruri, să mai negocieze, să mai zică un banc, să mai...să mai... Coşurile de gunoi sunt pline, suferă de preaplinul societăţii, dar peste toate copacii, pomii, rigolele înfrunzesc, pe unde mai pot de gunoaie, pe unde mai pot de corupţie şi de normalitate. Am văzut azi o mămăruţă care îşi lua zborul de pe un ambalaj de ciocolată. Nu m-am uitat dacă era murdară pe mustăţi,dar ştiu că zbura dezamăgită. Oraş prinţ şi cerşetor, oraş tomberon-mitră, oraş murdar şi în curăţire. Se astupă gropi, ca şi când dacă nu ar veni Bush şi alţi inşi in continuarea trabucurilor lor ele nu ne-ar deranja. Ca şi când gunoiul contează numai acum. Se astupă gropile cu tot cu cei căzuţi în ele şi uitaţi acolo de le-au înflorit oasele panseluţe. Se dă cu mătura, se lustruieşte, se pilesc chiar şi ghearele cucului şi se decojesc alunele veveriţelor din grădinile municipale, dar România tot aceeaşi e, ce naiba! Pe cine credem noi că păcălim? Suntem specialişti în furatul căciulii nouă înşine. Staţia de metrou de la universitate au demolat-o să o reconstruiască, arată ca după bombardament, în Hades era mai bine, mitologia ne-o spune! Dar oraşul se mişcă încă, se lustruieşte, se lucrează tardiv la îmbunătăţirea imaginii României. Facem de toate, ne dăm peste cap. Nu contează nimic, se astupă toate gropile, în exces, aproape că devin dâlme, se astupă chiar şi gropiţele din obrajii copilelor dintr-a noua, că dacă trece cumva o coloană oficială, nu se poate să fie văzute! Câinilor vagabonzi mai lipseşte să le pună pamperşi şi eventual ochelari de soare cu ramele în forma siglei Nato. Să nu ne dăm atâta peste cap, se putea face ceva mult mai simplu pentru imaginea României. Să li se bage între sâni câte un teanc de bani mai mare curvelor de lux de la hotelurile unde vor dormi (ne)demnitarii. În mâinile lor stă imaginea ţării, de ele depinde totul. În rest, ele sar din axă-n axă cu tocurile lor ...strategice!

Darie Ducan

Un comentariu:

of spunea...

Senzaţional...