joi, 21 februarie 2008

UDMR”:” K’ O S’O V-O DĂM !



Astăzi a apărut o problemă cu care, categoric, nu e de glumit. Problema e declararea independenţei provinciei sârbe Kosovo. Situaţia e confuză şi totuşi nu e pentru că se doreşte de către marile puteri tulburarea apelor din Balcani conform speranţelor lor de a fărâma statele relativ mari pentru facilitarea resurselor de tot felul. Lupta dintre sârbi şi albanezi, etnico-religioasă, mi-e teamă să nu fie cumva un pretext pentru destabilizarea Balcanilor, destabilizare din care să tragă foloase şi unele state vest-europene( chiar insulare). Proba de rezistenţă a politicii de azi se constituie tot mai hotărâtor, chestiunea Kosovo, care, faptic, aproape că a ajuns model, e o încercare de a pune stetoscopul pe corpul Balcanilor, pentru a le verifica vulnerabilitatea respiratorie, deci vitală, dar pe de altă parte şi pentru a vedea reacţia la răceala stetoscopului atins de pielea caldă. Adevărul e că aceste evenimente nefireşti, întrucât Kosovo este un stat nelegitim şi artificial, pot să se constituie ca precedent pentru un lanţ de revoluţii planetare, chiar într-un nou război al caligrafiei graniţelor.Pretextele pleacă tot din zona aceasta. Gavrilo Princip nu ne dă pace! Dar din păcate mă văd în situaţia tristă a sârbilor care suferă nedreptăţile tot mai multe ale acestui veac neliniştit şi de hidoşenie politică. Mi se pare un gest curat, de demnitate şi de adevăr istoric faptul că România s-a opus ferm creării Kosovo ca stat independent, ca republică otrăvitoare, republică prototip pentru înlesnirea setei iredentiste de la noi şi a dorinţei enclavizatoare a liderilor UDMR. Această formaţiune ar vrea să ne îngrijorăm. Prezenţa la Priştina a câtorva parlamentari români ai UDMR spune multe, vor să înregistreze modelul şi să îl aplice, invocând dreptul la autodeterminare. Desigur, dreptul la autodeterminare îl are oricine, şi kosovarii l-au avut, dar ei au avut şi altceva esenţial pe lângă dreptul la autodeterminare, puterea înlesnită, dată de către marile puteri pentru dreptul de a fi o grenadă mai mult ofensivă decât defensivă, deşi greu se pot ambele, pentru că aici contextul e extremist, ori, ori. S-au găsit mulţi să plângă sărăcia acestei ţări, Kosovo, rata şomajului ei mare, dar aceste lucruri nu mă interesează. Mă interesează numai potenţialul pericol care pândeşte România, nu că noi nu am şti ce să facem, ci că noi nu am şti ce să facem pe fondul dezunirii de zi cu zi şi a lăturii politice meschine şi amare în care intrăm diversionist pentru a ţine ascunse problemele reale. Oricărei probleme grave îi punem o gratuitate ca mască şi carnavalul poate să înceapă. Mai trebuie să păstrăm şi biletele ca să ni le decponteze postdecesorii. Ar fi cinic. Situarea geografică a zonei instabile de la noi, aşa-numitul ţinut secuiesc, instabil sentimental, nu altfel, e favorabilă României şi e grav că am ajuns să avem acest lucru oarecum minor ca argument. Nu ne bazăm doar pe atât, evident, dar în Kosovo a fost, repet, vorba de o autodeterminare facilitată şi periculoasă care permite Rusiei restabilirea influenţei în Balcani, dacă nu chiar o nuanţă contemporană a unui nou şi mai puţin radical protectorat. Cred totuşi că nu va periclita această independenţă integritatea statului român şi a graniţelor ei a căror caligrafie e deja desenată mârşav de unele agenţii de presă cu infiltraţii ruseşti. Urăsc caligrafia graniţelor şi iubesc scrisul de doctor al adevăratei istorii. În Balcani istoria e mai mereu vasala stomacului, nu a creierului, dar, cu toate astea cred că acest amplu proces de fărâmiţare a statelor solide din Europa acestei părţi e menit să le facă de fapt (mai)dependente, mai controlabile, divide et impera fiind o ideologie nu antică-romană, ci actual-teroristă. Ca fiu al Ardealului încerc să judec corect datele problemei şi să nu văd egalitate între aceste două enunţuri matematice: Kosovo versus Transilvania, deşi unele asemănări există. Între Transnistria şi Kosovo România trebuie să se păstreze ea ca un copac ce nu se lasă năpădit de lichenii contextului. Pentru acest lucru e nevoie de o diplomaţie eficientă care să facă lobby pentru nepropagarea modelului kosovar nici măcar până la mesele de discuţie ale mai marilor europeni în ceea ce ne priveşte, dar cu cine? Cu Cioroianu? Vai de noi.! Istoria a demonstrat că tendinţele revoluţionare, autodeterminante se pot răspândi mai repede decât ciuma. Cred că doar punându-ne problema creării unui pretext cu care să pierdem din teritoriu ar trebui să ne îngrijorăm, dar lucid. Pe această planetă nu se mai poate sta în siguranţă iar noi, ca indivizi nu suntem în siguranţă nici măcar în starea de înainte de a fi concepuţi. Şi acolo există un pericol: să ne naştem!

Darie Ducan

2 comentarii:

Dan Tanasa spunea...

Nu are cine sa faca lobby pentru noi, romanii. Stii foarte bine ce lobby puternic are Ungaria in Cancelariile europene si in SUA.

Darie Ducan spunea...

Dan Tanasa,
Ungaria, cu toate marjele ei de siguranţă, cu toate pilele puse, eu cred că nu e chiar atât de importantă în U.E.egala U.E. Noi ne temem şi într-unele situaţii avem de ce să ne luăm marje de siguranţă solide. Îm primul rând Constituţia. Eu sunt de loc din Mureş, aşa că ştiu ce mustăţi are iredentismul maghiar. Noroc că sunt şi oameni care îi mai arată...căţelul,care deseori doar latră pentru a-şi face electorat. Discuţia e amplă, subiectul e unul pe care aş dori să îl mai abordăm din când în când!

Cu bine!