vineri, 1 februarie 2008

Shakespeare Rodipet



Un lucru minunat şi totodată grav am observat atunci când am intrat într-un chioşc de ziare care musteau de prezent, fecale politice, vedete autohtone, golden bliţ-uri la fir, silicoane frivole descărnate pe prima pagină a tabloidelor, ca la autopsie. O vânzătoare bătrână şi acră, milenară parcă, întindea pe sub un pulover gros, croşetat parcă din sfoară de clopot( clopotul tras pentru prezent sau pentru ea?) ziare celor care cereau. Am privit mai atent pe tarabă şi am zărit lângă nişte reviste manelistice şi de gargară cvasicretinoidă o carte: Sonete de William Shakespeare. Ce stranie alăturare de ieri şi azi, ce stranie alăturare de etern şi vremelnic! Dar pe de altă parte în Shakespeare sunt toate exemplele situaţionale ale circului de azi, nu e el o matcă sintetizatoare menită să stea printre lucrurile pe care le-a profeţit într-un fel? Ce m-a uimit a fost că m-am gândit la ceva senzaţional: dacă cumva se vinde Shakespeare ca ziarele, atât fiind de prezent, de contemporan, de conectat la lumea lui acum. Îmi venea să arunc un prompter în secolul XVI şi să iau telecomanda spre a o butona. Am plecat din chioşc fericit cu Shakespeare sub braţ, deşi, fireşte că îi aveam sonetele începând să mă întreb dacă vânzătoarea era blondă sau brunetă. Cât despre presă, din ea aşteptam să se ridice ciuma, sau se ridicase deja, dacă sonetele fuseseră scrise...

Darie Ducan

2 comentarii:

andreea m. spunea...

Draga Darie,
Îmi place blogul tău cum imi place în general tot ce ţine de tine!

il voi vizita zilnic!

Darie Ducan spunea...

Andreea,
mulţumesc de cuvintele frumoase.Bine te-am reîntâlnit!