luni, 11 februarie 2008

Senzaţie de lipsă

E gol în lume, mare gol,
Trec secole împinse de la spate
Ca sticlele goale, doborâte de vânt,
Singur golul pe cruce se bate.

Nu e nimeni şi nu e nimic,
E-atâta gol încât stă vidul salbe,
Atât de tare nu s-a întâmplat ceva
Că ziarele apar cu toate filele albe.


Darie Ducan, 11 februarie 2008

2 comentarii:

EGO spunea...

Darie,felicitari sincere pentru articolele tale.Imi place ca esti lucid in ele si esti capabil sa arati "cu degetul" mizeria si platitudinea "patriei" in care traim...Noi,romanii ratacim dezarmati in noroiul pe care ni-l creem singuri,fluidul nostru national...multi sufera de prostie cronica in tara asta-parerea mea!Dar sa revin la articolele tale...ele ar putea sa joace un rol compensatoriu acolo unde nemultumirile,chiar refularile oamenilor sunt atat de mari si de o asemenea natura incat doar promptitudinea unor poeti sau publicisti pare in masura sa le aduca,daca nu vindecarea ,macar acceptarea situatiei tragi-comice...Ma bucur ca macar unii dintre noi afla consolarea si forta morala in puterea...scriiturii.

Darie Ducan spunea...

Ego,
Mulţumesc de părere. Nu cred că ele joacă un rol compensaroriu,lumea merge mai departe cu bune, cu rele. Eu mă aflu în condiţia de cronicar lapidar care consemnează fâşii de realitate. Atâta tot. Pe lângă faptul că e o plăcere enormă e şi o datorie de scriitor să fiu critic cu ceea ce iubesc măcar pentru a crede că pot face mai bun(ă).