marți, 26 februarie 2008

Să mai deschidem fereastra!



Elena Băsescu, zisă şi Aia mică sau Fata lu’ tata a fost votată aproape în unanimitate Secretar general al tineretului PD. Ceilalţi candidaţi(mă jenez să le zic contracandidaţi pentru că nu au contrat-o!) s-au văzut brusc în România. Adică au văzut cum nepotismul înfloreşte asemeni unui pom. Nu nepotismul, ci fiismul, aşa că seva e mai apropiată, mai viguroasă. Oare şi caracterele? Încă nu ştim. Cât de grav e că facem bulbuci aplaudând şi palmele noastre fac bulbuci şi chiar bulbucii fac bulbuci, ca o ereditate? Mai grav e că PD-iştii tineri, de seră, au vrut să îi facă tătucului pe plac, au spălat puntea pentru el, s-au aplecat, să-i fie lui bine, mânca-l-ar mama!(sau marea!). Nu a venit din partea Băsescului susţinerea Elenei, fata care vorbeţte în ritm de tocuri sunând pe ciment, ci a plecat din popor. Cu mic cu mare au votat-o pe Elena. Cal aveam, Troie la fel. Ea mai lipsea. S-ar fi supărat tătucul dacă băieţii nu ar fi votat de la nivelul infantil al lor pe o fată care habar nu are de politică decât în măsura în care ţine de modă? Ziceam cândva, şi mai cred şi acum că există o tendinţă nu doar autoritară, ci chiar dictatorială a preşedintelui Băsescu, dar nici chiar aşa, să tindă puterea să se transmită ereditar! Asta nu vine de la el, dar tinerii care îl gâdilă la piciorul de pirat anticipează gândurile sale mai ceva ca un Jules Verne al submarinelor morale. Tătucul nostru scump! Uraaaa! Fătuca noastră dragă. Uraaaa! Se vrea ereditate, se vrea dinastie, parcă vor dezaxaţii să urce la conducerea ţării. Se va spune că nu e dinastie, că s-a vrut păstrarea axei Preşedinţie-PD în familie, să poată discuta cei doi în papuci de casă. Înregistrări amurgene, securism mărunt(dacă e adevărat!), bine că nu i-au pus lipici pe scaun contracandidatului sau piuneze! Toate acestea arată nivelul oligofren,de vodevil, retardat şi nebun de-a dreptul în care înţeleg unii ţipari să facă politică. Cândva exista un banc:
„-Cum se numeşte o vază cu o floare la masa a doi demnitari ce discută?
-O vază cu o floare!
-Cum se numeşte o vază cu două flori la masa a doi demnitari ce discută?
-??? Microfonie!”

(***)

Aşa şi ei doi, sunt un pleonasm, când spui Traian Băsescu şi Elena Băsescu e ca şi cum ai spune „babă bătrână”, e ca şi cum ai spune „orb chior”! O mai băsim, o mai domnişorim, dat tot ereditate-o numim. Sunt uimit cu câtă patimă au vrut-o pediştii tineri pe Fata tatii, pentru a şi-l apropia pe Băsescu şi mai intim( încep să cred că vor să-i dezvirgineze politic!) Captalismul, sau capitulismul, în unele cazuri mai laxe, nu e de cumetrie cum zicea un stimabil domn, e direct, copiii demnitarilor, de embrioni vor trebui să ştie să vorbească la tribună, vor da placenta la o parte tăind şi spânzurând în politică. Le vor aluneca poate lavalierele din cauza lichidului amniotic, dar, ce să- i faci, asta e! Nu ne ajunge că suntem trataţi cu Băsu, acum vom fi trataţi ci cu fata Băsului, cu Băsulina, oarecum mai ştrengară, dar oare nările noastre vor mai suporta? Ce pleonasm minunat! Ce nemaipomenită microfonie! Un trandafir pedist: Boc, un altul tânăr: Elena, ascultaţi de Băsescu şpriţuind etern. E trist acest avânt al tinerilor PD-işti la fel cum e rea deseori unanimitatea. N-a fost cazul! Probabil să nu bată la ochi! E dezamăgitor, se pare că nici unii dintre tineri nu îşi mai dau lor înşişi o şansă şi în ţara lui Băsu( cu jenă!) noi nu suntem decât pârţurile de apoi! Să mai deschidem fereastra, din când în când! În politică e nevoie!

Darie Ducan

Niciun comentariu: