sâmbătă, 23 februarie 2008

POEME NOI











Carne şi adio
La felu-n care ştii să părăseşti
Cred că eşti numai carne şi adio,
Dar de fapt toată carnea putrezind
Se aude ca un adio rostind,

Numai că adio e de două ori adio
Faţă de o carne putrezind.

30 ianuarie 2008

Cucută

Cucută abdicând de la Socrate
Sunt eu care mă las să plec de vrei,
Tufa răsărind departe de cetate
Acoperea naşterea lui cu sunetul creşterii ei.

E albă liniştea şi ionică tăcerea,
Nu ar fi demn deloc să nu fiu eu,
Eu îţi fac răul scuzabil, însă
Ce rău ţi-ar fi de n-aş fi eu!

Amar e totu-n jur de parcă
Marginile galaxiei cupei i-ar fi contur,
Îţi sunt otravă care te înţarcă
În limitele vieţii şi-ale celor din jur

Căci tu trăieşti pe bază de otravă,
A nu te otrăvi de fapt îţi face rău,
Cucută-s care plec din gura lui Socrate
Să redevin o tufă într-un hău,

Un hău ce-aduce cu o cicatrice,
Un hău ce tace cum ar zice.

31 ianuarie 2008


Misiune
Am înţeles că aerul ia forma ta,
Am înţeles că fizica nu acceptă,
Am înţeles că aerul ia forma ta.
Nici chimia am înţeles că nu acceptă.

Am înţeles că aerul ia forma ta
Şi numai plămânii mei zic: da
Convinşi de inima mea
Ce e-ntre ei ca-ntre tâlhari.

1 februarie 2008

Rost şi lucarnă
Uneori uiţi să exişti
Şi ţi se citeşte pe indiferenţă faţa,
Te răstigneşti pe peţioluri de frunze
Numai când ştii că ele vor cădea,

Ah, fată sau femeie sau crucea mea,
Uneori carnea ta acompaniază ceaţa,
Te descompui de-n pocnet stele-atingi
Şi ai în tine doar ruptă lumină
Şi-n măduva ta parcă ningi.

Uite-mă departe de-orice iarnă
Ce vine după toamna cărnii, rece,
Tu nu eşti de fapt decât o lucarnă
Prin care îl văd pe Dumnezeu cum trece.

1 februarie 2008

Gând
Orele sunt ouă după ouă după ouă,
Minutele sunt ouă mai mici
După ouă mai mici după ouă mai mici.

De ce măsurăm în ouă distanţa
Până la moarte? Sau toată viaţa
E de fapt numai ouăle depuse de moarte?

1 februarie 2008

Nu ar strica

Nu ar strica uneori
Pentru un minimum de respect de sine,
Să-ţi jupoi pielea şi să mă îmbrac cu ea,
Să mă iubesc cum te iubesc pe tine,

N-ar strica măcar atâta demnitate
Şi după ce o-mbrac şi-o port destul
Pe a ta lipită de a mea s-o smulg
Dând-o unui om umil ce-a plâns destul.

2 februarie 2008


Toată liniştea

Cred în toată liniştea sonoră
A amurgului clanţei de cupru, după plecare,
După trântirea uşii,
Când gemetele iubitei intră la
Genuri muzicale între
Simfonie şi fluierat din frunză.

Atunci încep să pun pe note
Descreţirea picioarelor ude după potop,
Atunci îmi sap culoar pe unde
Să-mi şiroiască adevărul
Şi port trena de sulf a lavei ambiţiei mele.

Toată liniştea se acordează
În funcţie de unduirile trupului ei
Care striveşte clipele ca pe insecte,
Care devine muzicală sub mine şi cântă
Ca o lebădă, ca şi când după dragoste
Ar urma o moarte împinsă,
Mai-mai să se ciocnească de ou.

2 februarie 2008


Facultatea mintală

Suntem în facultatea mintală,
Ne aflăm pe holurile ei,
Ne aflăm în amfiteatrele ei,
Am adunat teancuri de cursuri nepredate,
Teancuri de piei neatinse şi nemângâiate.

Ne-am văzut rar colegii,
Nu ne prea ştim pentru că
Nu prea mergem la facultate decât seara
Când se stinge căldura cuielor din uşi
Şi coastele devin legate în serie.

Sesiunea ţine două mii de ani,
De la Cristos încoace învăţăm pentru
Examenul răstignirii pe trupul femeii de lângă noi

Şi nu ştim dacă o să-l luăm sau îl vom pica
Pentru că de fiecare dată materia e alta.

2 februarie 2008

A prelungi c-o floare

A prelungi o puşcărie cu o floare
E semn că pe pământ
Se-nvie după ce se moare.

E semn că pot înflori câinii,
Că pot lătra seminţele de flori
Duse în lesa a ce dori.

Viaţa e un cuvânt mai lung
Decât ce reprezintă. Poate
Scheletul se va-ntoarce spre virginitate.

A prelungi o puşcărie cu o floare
E semn că iadul stă ascuns
În pântecul luminii-nşelătoare.

E semn că încă se mai poate
Să tragem îngerii de cozi
Până-aceştia vor clopoţi păcate.

A prelungi o puşcărie cu o floare
E semn că faci să înfrunzească
Bezna carcerei din apa-nsingurare.

E semn că zboară păsări ce-au ieşit
Din punctele sfârşitului de lume, nu din ouă
În lumea ce tăcută, cu arderi le-a clocit.

18 februarie 2008

Rugă

Fă-mă duminica ta,
Fă-mă duminica ta şi posteşte în mine,
Mănâncă numai apă din ploile lui Ilie
Şi firimituri de tine.

Fă-mă duminica ta,
Fă-mă duminica ta şi posteşte în mine,
Rupe carnea ta când rămân fără umbră
Şi pune-o ca pe-o umbră pe mine.

Să-mi ţină de cald la omoplaţi
Ca un pulover ţesut cu răspunsuri
La care nici nu au fost întrebări
Din jena că sunt mult prea multe ascunsuri.

Fă-mă duminica ta,
Fă-ţi săptămâna picior târât către mine,
E ziua când suntem cărbuni în tăceri,
E ziua când odihneşte odihna-n muncime.

Fă-mă, fă-mă duminica ta,
Din şapte-n şapte să flutur în calendare,
Posteşte în mine ca doar carnea mea
Să te ţină în viaţă, fiindu-ţi mâncare.

Roade-mă pe dinăuntru cum credinţa
Roade chilia unui ascet,
Fă-mă duminica ta şi apoi
Lasă-ţi duhul să mă digere încet.

17 februarie 2008

Oare, oare?

Atunci când cade
O sămânţă-n apă,
Undele iscate
Nu sunt oare
Solii care merg s-anunţe moartea
Că o să vină-o viaţă viitoare?

Nu delimitează în spaţiu o monedă
Care nu ştim a câta-i şi din ce vânzare?

21 februarie 2008

17 comentarii:

Anonim spunea...

da. penibil.

andreea m. spunea...

Darie,
Îmi plac foarte mult poeziile tale. Nu numai cele pe care le-ai afişat, ci aproape toate pe care le cunosc. Tu îţi ştii valoarea, nu ţi-o mai spun. Îmi place că spre deosebire de restul poeziei de azi, din care lipseşte inspiraţia şi liantul,poezia ta are firul acela fantastic al marii poezii dintotdeauna. Te pup dulce!

Andrei spunea...

Darie,frumoase poezii. Scrii foarte bine şi asta se vede. Bravo ţie!

Darie Ducan spunea...

Andreea,
Mulţumesc mult pentru comentariu.M-a atins!


Andrei,
De asemenea, mulţumesc!


Toate cele bune!
D.D.

ionu spunea...

Ce tare e poezia Cucuta! Mortala!

gava cristian spunea...

Genial,exceptional!

Darie Ducan spunea...

Ionu,
Mulţumesc!

Cristi,
Te rog mai şi critică-mă,să nu cumva să fiu impecabil. Mersi colega!

Anonim spunea...

Draga Darie,

Sintagma "Poeme noi, coapte si moi" duce un om stimabil (nu ca tine) cu gandul jucaus la o mare, coapta si moale balega pleostita in drum.


Cu amicitie te rog, iti sugerez chiar, ca unui bun tovaras si pretin, lasa-te de meserie, NU-TI IESE!

Te salut cordial:)
Un fan dezamagit

gava cristian spunea...

De ce domnule anonim sunteti "undercover"?De ce nu aveti curajul de a va dezvalui identitatea?Cineva mai imporatant decat noi toti spunea:"Numai prostia poarta masca pt. a parea si mai proasta"(Boris Vian).

E cazul?

Specificul nostru a fost de a ne admira marile valori numai dupa ce au fost recunoscute in strainatate.Trist destin pentru un popor atat de talentat!

Anonim spunea...

Stimabile misterios domn Gava (uuu, suspans!), aveti o retorica tulburator de asemanatoare cu cea a stimabilului si modestului stihuitor preaplin de har.Nu inteleg de ce nevoia de a-l proteja pe micul luceafar este atat de stringenta, in fond si domnia sa poseda un arsenal de argumente distrugatoare, banuiesc. Persoana mea este un bob de nisip pe langa colosul poeziei noastre, asa ca o prefer anonima:) Ntz ntz :)

p.s.: Nu stiam ca domnul Darie face sa tremure la auzul numelui sau neagra strainatate! (citatul apropo este mirabolant si desi exista site-uri specializate, o sa presupun ca e citat din memoria dumneavoastra enciclopedica)


Hasta la vista baby! (lol am cel mai lung comment )

gava cristian spunea...

Se vede invidia care va roade ca un vierme,domnule Anonim.Sunteti ca o capusa care nefiind in stare sa construiasca nimic,paraziteaza constructiile altora.
Intelectual se vede ca sunteti un cadavrru in stare avansata de putrefactie,traind intr-o sublima armonie cu viermii invidiei si rautatii.
Iau apararea adevarului,Domnule Anonim.Protectia anonimatului este excelenta pentru dumneavoastra fiindca puteti ataca in voie de la inaltimea ignorantei dumneavostra,inegalabile,fara sa se vada cat de "inalt" sunteti cu adevarat.
Desigur ca noi nu ne coboram la inaltimea ignorantei dumneavoastra,geniul anonim si nerecunoscut si nici nu indraznim sa ne ridicam la inaltimea "inculturii dumneavoastra enciclopedice"(Stanislaw Lem daca ati avut onoarea).Cat despre luceferi,ce sa facem si noi,suntem mici,ii lasam pe marii luceferi sa straluceasca in anonimat!

Toata stima mea tot "anonima"

Darie Ducan spunea...

Cristi,

Unii oameni ar trebui îmbrăcaţi în binocluri, ca să priveşti prin ei mai departe!

Mersi că ţi-e prieten Adevărul!

Anonim spunea...

Recunosc Cristache, sunt o bestie invidioasa pe maretul har al micului luceafar, ma cutremur de admiratie in fata stihurilor lui mestesugite si sughit de tristete ca nu posed minunatul sau har poetic. Cri cri cri toamna gri. Maine, am decis, ma duc si cu mainile mele pacatoase si blasfemiatoare ii ridic bardului o statuie aurita, mai jmechera decat a lu' Miai Viteazu. Si ca sa ma ierti ( vezi ce de treaba sunt?), poate iti fac si tie una daca-mi dai o poza cu tine.
Te salut plin de beatitudine!

gava cristian spunea...

Doamne,domnule anonim.Ai reusit ceva!Sa imi starnesti compasiunea!Imi e mila de tine! Se vede dupa exprimare si atitudine, ca in "cartier", te-ai nascut,esti fiul sau,si nu il poti depasi nicidecum.Nici nu incerci probabil.

Iar cu statuile,las-o mai incet.De ce mai ai nevoie sa construiesti statui cand tu insuti esti o statuie....de ignoranta.

gava cristian spunea...

si apropo,sa stiti ca nu sunteti unic.Cimitirele morale care sunt cartierele sunt pline de genii ratate,nelansate,neintelese si neconsolate-ca sa il citez pe De Gaulle.(m-as adresa cu Anonimache,dar nu vreau sa intru in maruntul dumneavoastra joc ,tot de cartier)

Darie Ducan spunea...

Cristi,
Mai lasă-i pe rataţi să-şi ducă regnul! Zoologia are, totuşi,locuri vacante!

Anonim spunea...

Domnilor Darie şi Cristian nu vă mai bateţi capetele cu astfel de patrupede. Nu ştiţi că din când în când se dă câte un liber la grădina zoologică ?