sâmbătă, 16 februarie 2008

Ion Gheorghe, purtător de pietre

Recitind un poet curajos la vremea sa, un mare poet care a avut curajul să scrie Elegii politice, pe Ion Gheorghe, m-am gândit să-i scriu câteva versuri celui care cred eu că a îndeplinit întrucâtva un vis eminescian nedus la bun sfârşit de către Eminescu, anume dacismul în poezie. Iată că din păcate astăzi nu i se ridică statui, cum bine ar merita, ci este lăsat în umbră, ca alţi mari poeţi, fiindcă aşa este în ţara aceasta, veleitarii bălăcăresc poezia şi marii poeţi sunt lăsaţi undeva în culise, zicându-se că vremea lor a trecut, că nu sunt la modă. Ce urât!Ion Gheorghe trebuie preţuit în timpul vieţii, nu ar strica editurile să se înghesuie ceva mai mult, chiar să fie deranjante, spre a publica o ediţie integrală a fabuloasei sale poezii. Sau aşteaptă să moară? Sau aşteptăm să moară? În câteva cuvinte, ar trebui să avem dârzenia( iată un dacism) să-l repunem pe Ion Gheorghe între marii poeţi contemporani! Asta dacă mai avem puţin bun simţ şi nu-i permitem poeziei slabe să ne invadeze de tot exclusiv cu plasticele şi prezervativele ei greţoase. Mai avem speranţă! Mai avem Ion Gheorghe!

Darie Ducan



Ion Gheorghe, purtător de pietre


Cineva ne poartă munţii bucată cu bucată
De nicăieri parcă spre niciodată
De parcă ar face o transfuzie de sânge cheag
Din mit către lumea ce ne-a fost dată.

Piatră cu piatră cărată
El intră-n pământ spre niciodată.
Cară pietre dar nu pentru sine cară,
E un înger cu aripi de piatră funerară.

Se sprijină de ele ca de-o pernă,
Pernă în care e urma lui Zamolxis zeu,
Poetul Ion Gheorghe are grijă de prundul
Lucrurilor care curg spre Dumnezeu.

El nu caută pietre, cum să vă spun,
Nu caută trecuturi,nu ia masa-n mit,
Ci caută pietre ca să le scuture
De prima scânteie a focului descoperit.


Darie Ducan, 16 februarie 2008

3 comentarii:

andreea m. spunea...

Darie dragă,

Îmi place tot ce scrii şi te urmăresc cu pietate, aşa cum te-am apreciat încă din vremea când te şi simţeam. Zmeule. Ştiu că te pasionează dacii şi mi-ai zis că la bătrâneţe o să laşi să îţi crească barbă ca să fii ca un dac.Eu voi fi o dacă, dar te voi iubi fără de dacă, măi!

te pup raule că nu vrei sa mă vezi

gava cristian spunea...

genial scris

Darie Ducan spunea...

Dragă Cristi,
mersi din nou!