luni, 4 februarie 2008

Băsescu între Sarkozy şi erezii


Sarkozy la Bucureşti. Primire călduroasă, semn că relaţiile cu Franţa nu s-au cicatrizat ca o uitare, ci sunt mereu deschise şi în albiile latinităţii. Se tot insistă cu acest clişeu ca şi când chiar de aceea ar avea grijă de noi Franţa ca o mătuşă mai mare şi mai bogată, ca şi când afluxul economic adus de investitorii francezi ar fi pornit pe gene încolo şi ne-au găsit şi nu pe drumurile economiei de piaţă unde miroase a mână de lucru cvasigratuită în comparaţie cu mâna lor, de parcă ale lor ar fi numai drepte. Preşedintele Sarkozy, deşi e în scădere în sondaje, după cum ne spune presa internaţională, continuă să fie o pendulare între popularitate şi populism. Nu ştim unde se va opri acul busolei politice, dar populist la populist trage, a venit în vizită la Băsescu din magnetism politic, din oglindire Vest-Est. Asemănători la port dar mai puţin la vorbă( ce să-i faci, latina a evoluat după soartă), fiecare cu Eva lui lângă el, dar în mâini cu putredul măr al politicii. În aceste momente ale vizitei preşedintelui Franţei s-a publicat, în traducere, cartea Martor, semnată Nicolas Sarkozy, o carte publicitară, dar bine scrisă, în care Sarko, cum îi spune porecla deşi de dreapta se comportă ca un politician de stânga. Ca Băsescu, numai că Băsescu dă cu stângu-n dreptu şi îi apare un al treilea picior cu care păşeşte politic(şchiop). Sarko e un om simpatic, poate deveni chiar un preşedinte bun, însă discursurile sale din România sunt vetuste, aceleaşi clişee, aceeaşi iubire franco-română de la 48 încoace, că se-ntorc gloanţele în grinzile încă existente de la 48 şi zic plictisite: mai lasă-ne nene! Discursul a fost salvat de şarmul personal al lui Sarkozy, om mare la funcţie dar mic la statu că au trebuit să-i pună un scăunel în Parlament, pe care să se suie să-l vadă şi les autres. I-am citit cartea în câteva ore, cu mare plăcere, nu ca un naiv cetăţean turmentat al altei ţări, nu ca un credul de pe gârlă, ci ca un om care poate aprecia expresia chiar şi când ea e persuasivă înainte de a fi faptică. Sarkozy e un martor implicat, un om mai rasat decât Băsescu , dar la fel de uns cu aceleaşi alifii astfel încât cei doi copilaşi vor locui aproape, vor veni să se joace unul la celălalt, îşi vor împrumuta din jucăriile(cu trăgaci) din plastic ( că, deh, trebuie şi petrol) ale căror ţinte( că trebuie şi gloanţe) vor fi jocul însuşi. Homo ludens politicus- iată noul plan al celor doi fraţi care vin din aceeaşi mamă. Azi, când Europa suferă de spinii stelelor de pe steag, pe frunte, ei se joacă, menţin tradiţia, că jocul, nu-i aşa, e o primă cale de socializare? Totuşi, frate sau mătuşă mai mare, Franţa are un cuvânt greu de spus fie şi sentimental în deciziile noastre care, slavă domnului denotă o independenţă forte(numai de destui,nu!). Ce mi-a plăcut la această vizită a fost declaraţia hotărâtă şi justă de această dată a lui Băsescu în chestiunea Kosovo, anume că nu vom recunoaşte independenţa acestei provincii. Foarte bine. Dacă tot nu dăm cu pumnul în masă în Europa, măcar la noi acasă să dăm până când nu va fi prea târziu încât să fie un precedent şi apoi să ceară scaunul nu pumn, ci glonţ. Doamne dă!



Darie Ducan

4 comentarii:

andreea m. spunea...

Darie,
Îmi place articolul tău. E grav şi ironic. Sarko si Base sunt mai mult comici decât gravi, dar chiar asta e grav. Sunt ca Stan şi Bran dar nu ştim cine-i Stan şi cine-i Bran. Unu-i Stan şi altu-i Castelul Bran!

Cu drag,

matchbox spunea...

care este cea mai interesanta carte pe care ai scris-o?..toate sunt despre politica?

Darie Ducan spunea...

Andreea,

Mulţumesc de aprecieri. Ştiu de la cine vin şi asta le dublează.

Darie Ducan spunea...

Matchbox,

Cea mai interesantă carte pe care am scris-o încă nu am scris-o. Nu e niciuna despre politică,dar voi aborda subiectul fie şi partial într-una din viitoarele.Sau în mai multe. Iubesc politica deşi e de neiubit pentru că e o târfă.

Cu bine!