duminică, 13 ianuarie 2008

eminescu - substantivul nostru comun


Vine 15 ianuarie. Eminescu. Să încercăm să nu facem din el o rutină, să nu-i cântăm aceleaşi cântece romanţioase pentru că Eminescu a fost un om de mare curaj, desigur, un romantic, dar noi il prezentăm în serbările noastre provincialiste ca pe un om moale, ca pe o legumă meditativă. Din contră, el a fost, cum ar spune un Cantemir, o gâlceavă a înţeleptului cu lumea. Să îl citim direct, nu prin intermediari, nu prin critici şi prin clişeele care nu fac decât să îi dăuneze şi să îl înalţe pe un soclu de nedărâmat. Eminescu nu e un răstignit pe soclul poeziei româneşti. Aşa să credem. Să lăsăm şi posibilitatea contestării lui pentru a-l gusta în profunzime. E drept că nu e de acceptat ca tot felul de imbecili Licheni să –l pună la zid ca inactual. Să facem din Eminescu polemica noastră cea de multe zile, să ni-l apropiem, nu să-l ungem cu stima noastră protocolară,rece, să-l facem al nostru, să-l comunizăm până acolo încât să-i scriem numele fără majusculă,ca pe un substantiv comun. Numai atunci ne va fi intrat în mentalitate. Cineva care e doar lăudat riscă rutina mai grea decât exilul de a fi doar negat, pentru că negării îi poţi aduce contraargumente, dar laudei doar zâmbete formale şi, eventual, plecări. Asta dacă avem bun simţ. Spun asta, deşi mă consider un naţionalist luminat, când văd prăpastia spre care mergem lăudându-l şi citându-l ca odinioară pe Marx. E dur ce spun, dar e adevărat. Îl cităm protocolar,din obligaţie, dar îl cităm tâmpit, nereprezentativ pentru că încă din liceu se face greşeala de a ni se îndoctrina legenda lui eminescu, aura lui, înainte să fim lăsaţi să îi gustăm poezia. Să îl decontextualizăm măcar pentru un timp pe atemporalul nostru concitadin, să punem în manuale textele lui mai puţin cunoscute, nu „hit”-urile sale,pentru că dacă ne-ar vedea, s-ar răsuci în mormânt rostind apatic finalul Scrisorii a III-a. La mulţi ani, eminescu,omule!

Darie Ducan

Niciun comentariu: