luni, 7 ianuarie 2008

Arhanghelii neghinei

Revin,destul de nervos la un mărunţiş deşi am spus că nu voi face acest lucru. M-am uitat prea mult doar la copacii pădurii pentru a îmi permite să omit uscăturile. Şi asta doar pentru a fi cinstit în raportarea mea la literatură. Există de ceva vreme tot felul de giganţi ai boabei de mac,tot felul de arhangheli ai neghinei care formează toxina literară a zilei de azi. Oameni care nu au scris nimic,inşi care murdăresc locul.Biografii goale, că-ţi auzi în ele ecoul când înjuri,tot felul de cloştini pacomiri,de enachiţi văcăreşci,tot felul de spume la gura neantului. Există oameni care nu se ocupă cu scrisul,ci cu veninul de pe marginea lui(muşca-şi-ar limba!). Nu mă lupt cu ei. Ei încă nici nu au descoperit hârtia,dar le recomand, dacă tot au atâta talent,să scrie ceva demn de “aruncat” în lume. Poate că nu au hârtie,v-am spus,nu au descoperit-o.Poate că nu au instrumente de scris şi, ca să nu le piară thalentul,îl urlă într-o logoree virtuală. Le spun,ca să mă comport ca un domn că atât hârtie cât şi instrumente de scris se găsesc în librării,în papetării. Ce sunt acelea? Nu e greu. Sunt un fel de magazine unde se vând de-ale scrisului,nu de-ale gurii,nici de-ale spurcării. Sau mai bine, ca să nu îi bag în ceaţă, să întrebe pe oricine. De talent, să întrebe unde se vând bilete RATB, poate vor găsi. De fapt sunt şi maturi care fac aşa, tot felul de morcovi-înfipţi(unde îi plăcea lui Lenin),tot felul de indivizi care trăiesc pe spinarea literară a lui Nichita Stănescu,precum nişte căpuşe. Îi preaslăvesc opera ca să iasă ei în faţă,nu ca să-l mai sorbim cu încântare pe poet. Culmea e că acestia au talent dar în burduf …de câine,câinele prin care Nichita a privit ca printr-o fereastră.Mai mult,eu trag chiar draperiile după acel câine.

Darie Ducan

Niciun comentariu: