duminică, 30 decembrie 2007

Oameni şi şoareci



Aflu de curând că un cercetător a realizat,prin schimbarea unor gene un şoarece şi o pisică ce se comportă invers decât e firesc. Şoarecele nu numai că nu are teamă de pisică,ci chiar fuge după ea. Reprezintă o ameninţare,iar pisica începe să conştientizeze asta. Se teme. Îşi conştientizează teama şi, ca atare are respect pentru şoarece pentru că e mai puternic decât ea. Instinctul de conservare e – slavă domnului – mai mare decât stima protocolară zoologică. Aici voiam să ajung. Cât e de zoologic ceea ce se întâmplă? Până nu demult asemenea antiteze erau simple antiteze,le găsim la Shakespeare şi în natura umană(deşi Shakespeare şi natura umană sunt una),dar azi trebuie să ne raportăm la ele ca la adeverirea zicalei „când o zbura porcul”. Iată că porcul zboară.Noi, oamenii, nu am zice, sunt convins, că zboară porcul decât dacă ar zbura toţi porcii şi toţi şoarecii ar fugări pisicile jigărite sau aristocrate.Iată că ponderea contează în faţa unei revelaţii de felul ăsta.Pisica fugărită de şoarece. Acest simptom adeverit e mai periculos decât comic pentru că după el ar urma ca noi să putem fi întărâtaţi unii împotriva celorlalţi dintr-un laborator,la lumina binevoitoare a halatelor albe.Dar nu suntem deja?Prin tehnică,prin internet suntem controlaţi,număraţi,hotărâţi ipocrit şi perfid. Nu sunt paranoic,ci poate doar exagerez dintr-o pură dorinţă de realism. Nu mai e mult şi vom fi modificaţi genetic pentru a ne fugări,în orice caz nu pentru a ne iubi, asta nu oferă un spectacol. Binele nu e vandabil nici măcar pentru eroii pozitivi. Ei au un caracter reparator,iar binele are un caracter personal şi atât.Un plus de aer ca să li se umfle pipota.Dacă lumea, azi,pleacă de la nişte premise care faţă de normalitatea ei sunt strâmbe e greşit,dar iarăşi e greşit a considera aceste hazlii întâmplări ştiinţifice hazlii şi atât. Ba să mai şi râdem până ne plesnesc norii din cerul gurii plini de apa unui autopotop stârnit din dorinţa de putere.Se lucrează genetic la schimbarea mentalităţilor,nu se lucrează persuasiv,demonstrativ,discutabil,cum ar trebui şi cum ar fi cinstit să se facă. Aceasta e dictatura tăcută a ştiinţei care ,în mâna unor fiinţe ca noi poate lesne degenera, ca în filmul acela în care planeta e condusă de maşini. Dacă ne maşinizăm genetic, ne robotizăm şoarecii şi pisicile vom robotiza toată viaţa şi cuvintele, astfel încât în timpul rostirii, printr-o manevră simplă de inseminare li se vor putea face mutaţii de sensuri şi de receptare. Iată,deci, că relaţia şoarece-pisică e alta,inaugurăm prin aceasta întoarcerea lumii cu fundul în sus(cam târzie inaugurare). Vă rugăm,tăiaţi foarfeca cu panglica şi aplaudaţi lovindu-vă cu capul de pereţi. Iar pe dumneata,domnule Steinbeck,te rog dă-i premiul Nobel contemporaneităţii mele. Nu ţi se mai cuvine.

Niciun comentariu: