miercuri, 14 noiembrie 2007

Cum mai arată mormintele din Bellu?






După atâta hârjoneală prin literatura de azi, contemporană până în viitor, dacă e să o privim din punctul de vedere al scrisului de azi,am avut într-o duminică nevoie de o gură de aer proaspăt. M-am dus în cimitirul Bellu, la mormintele sfinte şi triste, nemuritoare şi reci. Pur şi simplu prevedeam că le voi găsi murdare, neîngrijite, româneşti. Le-am găsit româneşti, dar, spre surprinderea mea, curate, îngrijite şi cu flori, flori proaspete.Am fost mândru, parcă mai mândru de curăţenia lor decât chiar de existenţa lor. Pentru că mă obişnuisem cu ele, probabil. Ochiul meu critic,de ziarist, s-a domolit brusc. Eminescu, Nichita, Sadoveanu, Coşbuc şi ceilalţi mari scriitori sunt îngrijiţi. Aleea lor e răvăşită doar de tinerii îndrăgostiţi care, parcă dau un nou sens operei celor din pământ, sărutându-se şi îmbrăţişându-se, bacovian, printre morminte. O asemenea toamnă purulentă nu m-a lăsat indiferent şi m-a făcut să înţeleg, să intuiesc efervescentele cenacluri subpământene în care se recită de zor, se bârfeşte şi se fumează mult. În fond, viaţa literară e aceeaşi, actorii ei se schimbă, nici măcar rolurile sau scena. Un îngrijitor nu m-a lăsat să îl fotografiez pe Macedonski. M-a intrigat acest lucru şi m-am răstit la el zicându-i: Ai naibii să fiţi voi cei care credeţi că-l puteţi privatiza şi pe Macedondski .S-a speriat de mine şi a plecat.Am zis:ducă-se! E de comentat faptul că nu am ce comenta, nu am ce critica.Mormintele arată lăudabil nu din grija unor instituţii, ci din cea a unor români care ştiu cât e ceasul şi mai ştiu că el e fixat uneori după ora veşniciei şi nu după cea a unor samsari şi chibuţi contemporani literari/nonliterari.Mormintele sunt reale, parcă acum au fost închise, parcă încă simţeam în nări fumul ţigărilor finale ale lui Caragiale. Am chiar tuşit. Iată de ce uneori sunt mai mândru de consecvenţa faţă de repere decât de fatalitatea că ele au apărut. Dar până să putem generaliza, Belluri întregi ar trebui să se mai umple. Nu că ar fi de dorit!

Darie DUCAN

Niciun comentariu: