marți, 12 septembrie 2017

Atacuri la adresa instituțiilor fundamentale ale României

Biserica, Armata, Academia Română întâmplător sunt oare cele mai insistent atacate dintre instituțiile statului român ? (Academia Română a fost boicotată de însuși primul neo-fanariot al țării, domnul Klaus Iohannis!) Sunt ce avem noi mai de preț, fără ele nu am mai exista ca stat și ca identitate. Ce ușor e să ai creierul terci și să nu vezi decât cazul Pomohaci (și nu ca diversiune, ci ca fiind reprezentativ), nu, de pildă, ITO Iași, 2017 sau să te întrebi în ce război a luptat armata de ia așa lefuri? În ăla în care tu, ca tandru homuncul, ai împușca cu iPhone-ul pokemoni și atât, fiind cocoloșit să nu faci armată. Dacă mai spui și că Academia e plină de bătrâni care nu sunt la modă, împlinești meniul complet al prostiei dresate și al unui globalism inuman, aseptic. Îl vedem zi de zi la lucru alienând, mutilând oamenii, transformându-i în gadget-uri. Numai așa li se poate da block în realitate, asta când nu sunt carne de tun pentru alții.

luni, 4 septembrie 2017

Gheorghe Istrate (1940-2017)


Reciproc și frenetic...

Vă anunț cu tristețe că a murit poetul Gheorghe Istrate, un poet special (Premiul Mihai Eminescu - pentru poezie- al Academiei Române, în anul 2000)  și un om de o candoare aparte. Poezia lui, nobilă și cultă, ar trebui reconsiderată, măcar în cadrul generației 60, dacă nu chiar în literatura română. Coleg de generație și de facultate cu Adrian Păunescu și Constanța Buzea, fire discretă și inteligentă, Gheorghe Istrate a fost printre puținii oameni din mediul literar care au binecuvântat venirea mea în București, la sfârșitul liceului. Îi datorez încrederea și prețuirea. Ziua lui de naștere era mereu după a mea, în 11 mai. În 9 mai îl sunam pe Lucian Blaga (care, nu se știe de ce, nu răspundea), în 10 mai îmi telefona Gheorghe Istrate, iar în 11 mai îi telefonam eu. Ne recitam poezie reciproc și frenetic, captivat fiind de un lirism suplu și clar, cel pe care poezia sa l-a cultivat cu foarte mult talent și chiar lipsit de complexe. Lucian Blaga s-a născut mut ca o lebădă, Gheorghe Istrate a murit mut ca o lebădă. La noi, din păcate, discreția e considerată mai mult o carență decât o stare firească a culturii mari, deseori ieșind în față cine dă mai mult din coate. A murit la malul verii. Dumnezeu să îl odihnească în pace! A fost un mare poet, în felul său...

*
Catren
(cheie)

Prostul pururea-i tânăr
înţeleptul îmbătrâneşte mereu
ţine-mi Doamne cumpăna dreaptă pe umăr
şi trece-mi binele totdeauna prin greu!

*

Ritual
(ce să refuz)

Ce să refuz şi ce să mai accept-
toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept
mirosul lor copile ne desparte

încep o floare şi-o termin în zori
mi-e îngerul bolnav şi mă refuză
dă-mi Doamne plânsul unei mari candori
şi dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză

dar nu mai sunt cuvinte ca să spui
o spadă se sfărâmă între oase
mi-e îngerul bolnav şi boala lui
în ceruri tot a moartea mea miroase

*

La 70 de ani și încă unul...

                                       Moto:
„Sunt douăzeci de ani şi încă unul...
N-aş vrea niciunul să i-l dau minciunii...”
                              (N.Labiş, 3 dec.1956)

La 70 de ani şi încă unul
potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă
iar vinul putrezeşte trist în cadă
pe când mă-năbuşă fierbând destinul

măselăria s-a carbonizat
am ochii goi ca două stinse parce
pruncul plângând în mine se întoarce
şi mă descoperă canonizat...

Tu pui răsadurile morţii-n spini
răsare-n urmă gheară-n altă gheară
tu luptă-te-n lupoaica ta ursară
şi îmi presează oasele în crini -

la levitaţia dintâi de astă seară
la 70 de ani şi înc-o vară...

*

Ritual
(aprinde tată lampa)

Mamei mele

Aprinde tată lampa şi umblă încet
trudită mama doarme-n pânda unor zei
vino şi-alungă liliecii buimaci
din zăcătoarea sufletului ei
auzi cum noaptea calcă surd grăunţa casei
trosnindu-ne pereţii în spinări
pe când în patul ei adoarme mama
pe patru picioare de lumânări
în inima bisericii care ne-adună
umflându-şi lemnul cu porunci eterne
pe roua somnului cu lună
mama de moarte îşi aşterne
vai tată vorbele noastre sunt
liliecii târzii ai rugăciunii-
iată-i cum ies vălătucindu-se-n sus
din gura adormită a mumii

*

Requiem

Într-o zi voi avea degete lungi,
într-o zi voi cânta la pian
respirația insăsi a lui Chopin,
a lui Beethoven.
Voi muri la locul faptei
imperial
licurici care și-au pierdut întunericul
or să mă strălucească...

Gheorghe Istrate

miercuri, 30 august 2017

Susțin reintroducerea manualelor unice

Primul ministru al Guvernului României, Mihai Tudose, dorește reducerea numărului de manuale și tipărirea lor la Monitorul National. Mi se pare o inițiativă foarte bună. La cât a fost manipulată generația noastră prin manualele disciplinelor identitare, în special de istorie, cred că revenirea la manuale unice ar fi o idee înțeleaptă. Să se ajungă la un consens de idei și de opinii. Mi se pare că în manualul de școală nu au ce căuta controverse sau picanterii istorice, decât dacă vrem să deturnăm pedagogia și identitatea națională. E suficient să vedem o emisiune etalon (Marius Tucă Show, 6/10/1999 https://www.youtube.com/watch?v=x1kXtKL3MAQ) pentru a înțelege de unde s-a pornit prin coruperea imaginii ca să ajungem atât de jos în distrugerea conștiinței naționale. Cred că e o idee foarte bună să fie un singur manual, verificat la sânge, pentru fiecare clasă și fiecare specializare.

joi, 10 august 2017

100 de cărți ale culturii române




O profesoară de liceu m-a întrebat care sunt primele 100 de cărți ale culturii române pe care i le-ar putea recomanda unui elev de clasa a XII-a, despre care i-ar putea vorbi, pentru ca el să se simtă întemeiat. I-am spuns că primele 100 îmi e greu să i le numesc, dar aș putea începe cu primele 1000. Am făcut, totuși, o listă, pentru a răspunde întrebării. Uneori, lista pare inegală valoric, dar o cultură adevărată nu se face numai cu pietre tari, ci și cu cărți care au un rost cât de cât pedagogic, de situare în lume. Nu ascund faptul că anumite cărți sunt recomandări de moment, numai bune pentru o recapitulare generală și, deși atenuabile în cele 1000, totuși, nu sunt de ignorat. Promit că, până la Centenarul Marii Uniri, voi completa restul de 900 de cărți. Deocamdată, atât.



1. Mihai Eminescu, Publicistica
2. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent
3. Dimitrie Cantemir,  Istoria ieroglifică
4. I. L. Caragiale, Proza. Publicistica
5. Nicolae Iorga, Sate și preoți din Ardeal
6. Octavian Goga, Mustul care fierbe
7. Mircea Eliade, Oceanografie
8. Constantin Noica, Șase maladii ale spiritului contemporan
9. Constantin Noica, Sentimentul românesc al ființei
10. Vasile Pârvan, Getica
11. Petru Dumitriu, Cronică de familie
12. Petre Ispirescu, Basmele românilor
13. Liviu Rebreanu, Răscoala
14. Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri
15. Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane
16. Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei
17. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc
18. Ioan Slavici, Mara
19. Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche
20. Adrian Păunescu, Cartea cărților de  poezie
21. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român
22. Tudor Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire
23. Eugen Barbu, Groapa
24. Matei Vișniec, Păianjenul din rană
25. Tudor Vianu, Postume
26. Neagoe Basarab, Învățături către fiul său Teodosie
27. David Prodan,  Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării națiunii române
28. A. D. Xenopol, Națiunea română
29. Nicolae Breban, Animale bolnave
30. Principele Alexandru Ioan Cuza, Scrisoari din exil
31. Lucian Blaga,  Trilogia culturii
32. Ion Neculce, O samă de cuvinte
33. Constantin Stere, În preajma revoluției
34. Zaharia Stancu,  Ce mult te-am iubit
35.  Emil Cioran, Pe culmile disperării
36.  Alexandru Macedonski, Thalassa
37.  Marin Preda, Moromeții
38.  Constantin Țoiu, Galeria cu viță sălbatică
39.  Anton Pann, Povestea vorbii
40.  Camil Petrescu, Patul lui Procust
41. Vasile Voiculescu, Proza scurtă
42. Mihail Sebastian, Jurnal
43. Eugen Jebeleanu, Surâsul Hiroșimei
44. Gib. I. Mihăescu, Rusoaica
45. Marin Sorescu, La Lilieci
46. Viorel Padina, Poemul de oțel
47. Antim Ivireanu, Didahii
48. Vasile Alecsandri, Legende istorice
49. D. R. Popescu, Vânătoarea regală
50. Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia
51. Urmuz, Pagini bizare
52. Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul
53. Constantin Negruzzi, Păcatele tinerețelor
54. Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraților
55. Ion Creangă, Amintiri din copilărie
56. Mihail Sadoveanu, Hanu-Ancuței
57. Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach
58. Alexandru Odobescu, Pseudokinegetikos
59. B. P. Hasdeu, Scrieri istorice, lingvistice și de folclor
60. Ionel Teodoreanu, La Medeleni
61. Anton Holban, Ioana
62. Mircea Dogaru, Românii și maghiarii în Grădina Maicii Domnului
63. G. Călinescu, Bietul Ioanide
64. Barbu Șt. Delavrancea, Apus de soare
65. Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române
66. Nicolae Breban, În absența stăpânilor
67. Fănuș Neagu, Îngerul a strigat
68. Cristian Popescu, Arta Popescu
69. Constantin Noica, Jurnal de idei
70. Nae Ionescu, Roza vânturilor
71. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii
72. Vladimir Beșleagă, Cumplite vremi
73. Mircea Horia Simionescu, Ingeniosul bine temperat
74. G. Bacovia, Poezia
75. G. Topîrceanu, Amintirile
76. Geo Bogza, Cartea Oltului
77. Nicolae Labiș, Moartea căprioarei
78. Cezar Ivănescu, Poezia
79. Șerban Foarță, Hexachordos
80. Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării
81. Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele (I-III)
82. Regina Maria, Însemnări
83. Mircea Cărtărescu, Levantul
84. Gellu Naum, Cartea cu Apolodor
85. Mircea Dogaru, Muntele și miracolul românesc
86. Ioan Budai-Deleanu, Țiganiada
87. Izvoare privind istoria României, Fontes Historiae Daco-Romanae (I-IV)
88. Constanța Buzea, Poezia
89. Liviu Rebreanu, Ciuleandra
90. Mihai Eminescu, Poezia
91. Silviu Dragomir, Avram Iancu
92. Miron Costin, Viața lumii
93. Tudor Arghezi, Poezia
94. Mircea Cărtărescu, Enciclopedia zmeilor
95. Nicolae Băciuț, O istorie a literaturii române în interviuri (I-II)
96. Tudor Mușatescu, Titanic vals
97. I. L. Caragiale, Două loturi
98. Augustin Buzura, Vocile nopții
99. Sorin Titel, Povestiri
100. Ion Gheorghe, Elegii politice.

joi, 3 august 2017

Revista Vatra veche, Nr. 6/2017

                                                                             Aici

miercuri, 2 august 2017

Demagogi și oportuniști

Nu știu de ce am impresia că la genul acesta de demagogi oportuniști se referea Eminescu în versurile de mai jos. Ar muri pentru România individul ăsta, înainte sau după ce le numără bătrânilor dinții?

"Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

[...]
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!"

luni, 31 iulie 2017

Mama Roma

Am fost la Roma.  M-a întristat un singur lucru în acest oraș fabulos, cândva capitala lumii: deși sunt atât de mulți români în Italia, o biată carte poștala care să prezinte Columna lui Traian nu găsești sau o informare corecta a turiștilor asupra ei. Zău că, dacă aș avea o fundație, as da pliante bine făcute oamenilor care stau la umbră în jurul ei. Așa se face publicitatea, asa se schimbă o imagine nedreaptă, meșterită politic. Ambasada? Icr? Se aude? Pliante care să spună că actul de naștere a(l) unui popor e în picioare de aproape 2000 de ani. Nu multe popoare se pot mândri cu un asemenea monument. Măcar să știe despre ce e vorba, nu să cadă pe spate.


joi, 6 iulie 2017

luni, 26 iunie 2017

Lansare de carte la Târnăveni

Moment poetic și recital de poezie Pavos
Marți, 27 iunie 2017, orele 18.00

Dublin : Valsuri. Moire, Editura Vatra veche, Colecția 100 de cărți pentru Marea Unire, 1918-2018. Nr. 47 (2017), 54 pg.

Cartea aceasta a fost scrisă, între 13 și 15 iunie 2015, la Dublin. Mai multe dintre poeziile ei au fost compuse în curtea interioară a Trinity College. Sunt, prin urmare, poezii de interior. E interiorul unde, pe iarbă, câteva dintre ele au fost citite în limba română unui grup de tineri poeți (care performau ad-hoc) și traduse (aproximativ) în engleză unei asistențe de o mână de oameni. Mâna care, de altfel, a și scris.

Poetrii, Editura Vatra veche, Colecția 100 de cărți pentru Marea Unire, 1918-2018. Nr. 48 (2017), 260 pg.

Această antologie conține integral cinci cărți de poezie scrise după plecarea în Franța, mai exact cele care sunt, oarecum vicinal, vitregitele Artei Imunitare. Am început cu ele și am terminat cu ele ocolind, înconjurând Arta Imunitară până la cele numite chiar Poeme postimunitare. Mai puțin radicale decât acelea, dar precedându-le, aceste poeme (tot postimunitare) constituie cărțile : Dopamină în alexandrini (2013), Çavraj (2013), Iarna de-ale gurii (2015), O rafie de lumesc (2015) și Dublin: Valsuri. Moire (2017). Versurile mai vechi, de la începutul anilor 2000, vor face obiectul unei antologii separate.

vineri, 23 iunie 2017

Poetrii. O antologie

Această antologie conține integral cinci cărți de poezie scrise după plecarea în Franța, mai exact cele care sunt, oarecum vicinal, vitregitele Artei Imunitare. Am început cu ele și am terminat cu ele ocolind, înconjurând Arta Imunitară până la cele numite chiar Poeme postimunitare. Mai puțin radicale decât acelea, dar precedându-le, aceste poeme (tot postimunitare) constituie cărțile : Dopamină în alexandrini (2013), Çavraj (2013), Iarna de-ale gurii (2015), O rafie de lumesc (2015) și Dublin: Valsuri. Moire (2017). Versurile mai vechi, de la începutul anilor 2000, vor face obiectul unei antologii separate.



Răzvan Ducan 60 - Supliment al revistei târgumureșene Vatra Veche